Gavril Dejeu

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

N-am de gând sã fac o prelegere pe marginea instituþiei imunitãþii parlamentare. Doresc sã mã refer direct la text ºi doresc sã aduc argumente în favoarea propunerii pe care o discutãm astãzi din partea iniþiatorului.

Aºa cum s-a subliniat deja, parlamentarul trebuie sã fie pus la adãpost de ºicanele care pot interveni în câmpul politic, în general, ºi, din pãcate, în câmpul politic românesc dupã Õ89, în special, care i se pot adresa în exerciþiul mandatului sãu, fiindcã mandatul nu provine de la putere, mandatul provine de la naþiune, dacã vreþi, suveranã, ºi el trebuie sã poatã fi exercitat în limite decente, în limite corecte, pentru ca parlamentarul sã-ºi facã datoria.

Existã însã un revers al medaliei. Este, oare, parlamentarul, prin aceasta, scutit de obligaþia de a respecta legile þãrii? Sigur cã rãspunsul va fi imediat din partea tuturor ”nuÒ, ºi el este obligat, împreunã cu întreg poporul, sã respecte legile þãrii. ªi, atunci, unde existã bariera de protecþie a parlamentarului în raport cu celãlalt cetãþean obiºnuit?

Existã în prevederea aceasta constituþionalã, bine precizatã, potrivit cãreia mai înainte de a interveni organul de justiþie, care este chemat în general sã stabileascã vinovãþii, culpabilitãþi ºi responsabilitãþi, sã intervinã organul politic pentru a cenzura accesul la justiþie. Fiindcã ideea aceasta de imunitate parlamentarã este o cenzurare la accesul la justiþie.

Binevoiþi a vedea cã, potrivit textului, nu se poate accede la justiþie de cãtre un parlamentar decât dacã trece prin aprobarea Camerelor. ªi aprobarea este o fine de neprimire, dacã vreþi. Oricât de vinovat ar fi un parlamentar, dacã Camera nu-i dã girul, el nu poate ajunge în etajul justiþiei.

Pe aceastã temã, în ultimii 10 ani ºi în ultimii ani cu deosebire, în opinia publicã, în mijloacele de informare ºi în general în pãrerea care s-a format despre atitudinea, activitatea ºi poziþia parlamentarilor, a existat o multitudine de luãri de atitudine ºi de poziþii, din nefericire, foarte multe dintre ele, marea majoritate dintre ele, cu conotaþie negativã. ªi se spune cã prin regulamentul de funcþionare, Camerele ºi-au luat mãsuri de asigurare de aºa manierã încât parlamentarul, oricât ar fi de vinovat la încãlcarea legii, sã nu poatã ajunge în justiþie.

ªi cunoaºteþi foarte bine ºi dumneavoastrã, ºi cred cã sunteþi de acord cu mine, enormul bagaj de argumentãri ºi de aluzii care se fac în presã ºi în discuþiile dintre cetãþeni pe aceastã temã: cã suntem o castã privilegiatã, cã noi înºine ne-am creat acest turn din care nu suntem expugnabili. Cã, prin urmare, în calitate de legislatori, am adoptat o prevedere legalã pentru a ne prezerva cu orice preþ poziþia noastrã chiar ºi la încãlcarea legii.

Aceastã imagine distructivã în ce priveºte poziþia ºi atitudinea parlamentarului faþã de omul de rând ºi faþã de societatea româneascã eu cred cã trebuia de multã vreme sã încercãm s-o înlãturãm ºi sã ne îmbunãtãþim aceastã imagine.