Norica Nicolai

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Stimaþi colegi,

Permiteþi-mi ca, în numele Grupului parlamentar al Partidului Naþional Liberal, sã-i urmãm domnului preºedinte Ion Iliescu ”La mulþi ani!Ò cu ocazia zilei sale de naºtere.

Stimaþi colegi,

Toate intervenþiile de astãzi au trebuit sã poarte un nume. Ele au fost deosebite.

Vã mãrturisesc cã eu nu am cãutat un nume, pentru cã intervenþia mea, declaraþia mea politicã de astãzi este o incursiune în banal, în banalul unui rãzboi al justiþiei contra justiþiei, generat de o conduitã româneascã, tipic româneascã, ºi anume aceea a modului în care se respectã legea.

Permiteþi-mi sã vã amintesc cã prin Ordonanþa nr. 83/2001, modificatã ulterior prin Legea nr. 187/2001, am luat o primã mãsurã de sancþionare a corupþiei printr-o asigurare a unei salarizãri decente a magistraþilor din România. În 2001 aceastã primã mãsurã a fost suspendatã de cãtre Guvernul României prin Ordonanþa nr. 216. În 2002 acelaºi Guvern uitã sã suspende aplicarea Legii de salarizare a magistraþilor, lege care intrã în vigoare începând din 2002.

În acest context magistraþii, care sunt oameni care aplicã legea, sunt oameni de lege ºi oameni care respectã legea, se adreseazã instanþelor judecãtoreºti cu procese civile, litigii de muncã, prin care solicitã plata drepturilor salariale.

Aºa se face cã astãzi în România suntem într-o situaþie paradoxalã: avem mii de sentinþe, definitive ºi irevocabile, prin care Ministerul Justiþiei este obligat la plata diferenþei de drepturi salariale în raport cu legea care este în vigoare, Legea nr. 83/2001. Guvernul, prin Ordonanþa nr. 22/2002, încearcã sã se opunã la executarea acestor hotãrâri judecãtoreºti, care sunt dificil de executat prin poprire, pentru cã magistraþii nu pot obþine avizul Ministerului Finanþelor Publice.

Însã suntem astãzi într-o situaþie paradoxalã pe care am sã v-o amintesc, aceea a instanþelor bucureºtene, unde magistraþii, posesori ai unei hotãrâri judecãtoreºti civile irevocabile, nr. 178 din 28 februarie 2003, au trecut la executarea silitã a acestei sentinþe.

Aºa se face cã astãzi, la Ministerul Justiþiei, am avut de-a face cu un prim sechestru al bunurilor ministerului, aplicat de cãtre cei care dau sentinþe, de cãtre cei care asigurã respectarea legii. Este o situaþie de neconceput pentru bunul mers al justiþiei româneºti, o situaþie care ne pune ºi pe noi, parlamentarii, într-o posturã dificilã, pentru cã aceastã situaþie ne pune în faþã modul în care sunt respectate ºi modul în care sunt batjocorite legile pe care le aplicãm aici.

Am ridicat aceastã problemã care, dincolo de faptul banal, pune în discuþie condiþia statului de drept în România ºi, nu în ultimul rând, condiþia noastrã ca parlamentari.