Mihai Baciu

## Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Regret la modul cel mai sincer cã am ajuns sã susþin aceste amendamente care privesc una dintre cele mai importante ramuri ale activitãþii noastre sociale Ð învãþãmântul.

La aceastã orã, la care toatã lumea este cam obositã ºi avem tendinþa cumva naturalã sã votãm automat ceea ce propune Guvernul, sigur, ºi proiectul de buget, voi abuza de rãbdarea dumneavoastrã ºi îmi voi lua o dozã de curaj ºi îmi voi susþine amendamentele acestea. Este vorba, aºadar, de învãþãmânt.

În legislatura trecutã, Opoziþia de atunci susþinea, pe bunã dreptate, cu accente patetice deseori, dar spun eu, justificate, ideea prioritãþii naþionale a învãþãmântului, idee pe care ºi eu ºi alþi colegi de-ai mei am susþinut-o mereu. Nu mai este nevoie sã susþin ce importanþã are învãþãmântul ºi educaþia în progresul þãrii. Nu aº putea sã aduc nimic nou faþã de ce s-a spus pânã acum, aºa încât rãmân la aceastã argumentare simplã ºi mã opresc aici. Deci nu mai merg pe argumentarea aceasta generalã, oarecum sentimentalã, ºi voi trece la o argumentare strict juridicã.

Este vorba de nevoia de a respecta legea, atât de cãtre noi, cetãþenii, ºi putem sã fim ºi parlamentari, dar mai ales de instituþiile noastre, inclusiv cele fundamentale, cum ar fi Guvernul. Fac o scurtã parantezã: în 1937, Nicolae Iorga spunea cã: ”Cea mai importantã ºi realã revoluþie la români nu va fi nici cea socialistã, nici cea þãrãneascã, nici cea burghezã, ci va fi respectarea în litera ºi spiritul lor a legilor, ºi nimic altcevaÒ. Ei, aici stãm noi prost. ªi când spun asta nu mã refer numai la Guvernul actual, ci mã refer la guvernele anterioare, ca sã nu mi se mai spunã ceva din salã. Este vorba, în speþã, de urmãtorul lucru: Legea nr. 128/1997 se mai numeºte ºi Statutul personalului didactic. Art. 107 alin. 4 spune: ”Personalul didactic beneficiazã de reducere cu 50% pentru 6 cãlãtorii pe an, dus-întors, pe mijloace de transport feroviare pe linii interneÒ. Acesta este textul unei legi, o lege importantã, care nu a fost, ºtiþi ºi dumneavoastrã, abrogatã ºi nici mãcar nu a fost transformatã. Nu gãsim în proiectul de buget, aºa cum este prezentat ºi îl avem în faþa noastrã, nici o prevedere bugetarã, adicã niºte credite care sã trimitã la aºa ceva. De aceea, primul meu amendament, pentru cã am douã, cere la art. 52 alin. 1, în continuarea textului pe care l-aþi citit, sã adãugãm: ”Se alocã credite bugetare pentru finanþarea reducerii cu 50% a cãlãtoriilor personalului didactic preuniversitar pe mijloace de transport feroviare, conform Legii nr. 128/1997, art. 107 alin. 4Ò.

Vreau sã mai fac o precizare: dacã dumneavoastrã veþi înþelege, ºi sunt convins cã înþelegeþi nevoia de a accepta un asemenea amendament, aici s-a strecurat o greºealã, ºi vina este a Comisiei pentru învãþãmânt,

ºtiinþã, tineret ºi sport Ð nu este vorba numai de personalul didactic din învãþãmântul preuniversitar, ci este vorba de întreg învãþãmântul, aºadar ºi de cel universitar. Propun ca, atunci când vom vota acest amendament, sã se þinã cont de aceastã precizare. Acesta este primul amendament, ºi mã opresc aici. Pentru al doilea amendament voi reveni la microfon.