Ion Mocioalcã

Mulþumesc, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

Susþinând ideile P.R.M. ºi ale liderului sãu, opoziþia parlamentarã a reuºit sã prezinte în faþa celor douã Camere, ieri, moþiunea de cenzurã intitulatã bombastic, cu pretenþie de slogan ”Mafia sufocã RomâniaÒ. Spun a reuºit, pentru cã aºa cum ºtiþi, pentru acest act, dezvãluindu-ºi încã o datã politicianismul neproductiv ºi interesele de grup, P.N.L. Ñ P.D. demonstreazã ºubrezenia aºa-ziselor principii doctrinare pe care le declarã.

Faþã de conþinutul moþiunii de cenzurã prezentat sub forma unui foileton în stil specific revistei ”România MareÒ ºi lui Alcibiade, demagogic ºi denaturant, impus vizibil de liderul P.R.M., sunt dator ca în calitatea mea de parlamentar sã fac urmãtoarea declaraþie politicã.

Atât P.N.L. cât ºi P.D. au fost parteneri ºi au deþinut puterea ºi competenþa de decizie în domenii socio-economice hotãrâtoare în cadrul guvernãrilor falimentare din perioada 1996-2000. Incompetenþa, abuzurile, clientelismul politic, rãsunãtoarele fraude care au spoliat avuþia naþionalã, toate acestea au fost de notorietate publicã. Corupþia a cãpãtat în aceste guvernãri dimensiuni alarmante. Au existat ºi fapte ºi date, vezi doar afacerile ca ”Þigareta IIÒ, abuzurile grosolane ale fostului F.P.S., proliferarea economiei subterane ºi a evaziunii fiscale, inflaþia galopantã, falimentarea F.N.I., care a pãgubit dintr-o datã 300.000 de cetãþeni, ºi favorizarea fugii din þarã a Ioanei Maria Vlas, ca sã dau doar foarte puþine exemple. Asemenea fapte impuneau încã de atunci înãsprirea legislaþiei anticorupþie, dar mãsurile luate atunci au fost formale, propagandistice, ineficiente, de ochii lumii.

Actuala guvernare P.S.D. a fost obligatã de la început sã-ºi concentreze acþiunile pentru corectarea gravelor erori anterioare în derularea reformei, pentru stoparea cãderii ºi revigorarea macroeconomicã ºi atenuarea gravelor disfuncþionalitãþi în protecþia socialã a populaþiei sãrãcite.

Pe plan extern, Guvernul a fãcut eforturi extraordinare pentru realizarea programelor de integrare în NATO ºi Uniunea Europeanã, eforturi cunoscute ºi unanim apreciate, ale cãror roade se vor materializa pe termen lung în interesul tuturor.

Personal consider, sigur ºi din cauza acestor prioritãþi absolute în Programul de guvernare, cã realizarea unor reglementãri legale, ferme ºi unitare de combatere a corupþiei a întârziat. Evident, o asemenea lege complexã ºi severã ar fi fost necesarã mai de mult. Esenþial însã este faptul cã manifestând voinþã politicã ºi perseverenþã, dând curs ºi obligaþiilor fireºti care revin României în pregãtirea aderãrii la Uniunea Europeanã, Guvernul ºi-a asumat rãspunderea pe aceste reglementãri.

Ni se reproºeazã cã nu s-a ales calea parlamentarã. Cu siguranþã cã dezbaterile ar fi durat la nesfârºit, ar fi fãcut opoziþia sã spunã cã Guvernul nu ar fi avut curajul sã-ºi asume rãspunderea pe extrem de spinoasa ºi presanta problemã a corupþiei. Acum, opoziþia demonstreazã cã interesele ei de partid primeazã celor ale þãrii. S-ar fi dorit sã se discute 15 legi în Parlament, probabil câte o lege, douã pe lunã, sã se tergiverseze luarea unor mãsuri severe imediate ºi sã se compromitã astfel actuala guvernare. Nu le vom da ocazia. Am convingerea cã Legea anticorupþie, în ansamblu, nu este perfectã, cã ea poate fi ºi trebuie sã fie corectatã pe mãsura aplicãrii ei ºi a sintetizãrii experienþei în aplicare, dar trebuie sã avem legea imediat, acum ºi nu peste alte încã multe luni. Timpul nu ne iartã.