Adrian Pãunescu

Mulþumesc, domnule preºedinte.

Voi vorbi despre adevãr ºi minciunã, despre faþadã ºi substanþã, despre înºelãciune ºi corectitudine, în patru cazuri pe care mi le oferã, din pãcate, realitatea.

Primul lucru pe care vreau sã-l spun, domnule preºedinte ºi domnilor colegi, este cel privitor la Episcopia Rãdãuþilor, pe care un Comitet de iniþiativã din Rãdãuþi ne aduce la cunoºtinþã cã ar trebui sã o ajutãm sã reînvie, desfiinþându-se în acest fel ºi tensiuni care nu fac bine ortodoxiei române ºi luându-se ºi din pofta unor eparhii ucrainene de a acþiona ºi asupra Bucovinei de Sud.

Cei ce ne scriu ºi ne roagã sã vorbim în numele lor ne adreseazã ºi fãgãduinþa cã, o datã reînfiinþatã Episcopia Rãdãuþilor, nu se va merge pe linia pe care se încearcã sã se meargã astãzi, ºi anume pe aceea de slãbire a statului român prin tot felul de cereri de restituire a unor largi teritorii care au cãpãtat, între timp, altã destinaþie. E vorba, în primul rând, de cele 200 hectare pe care le-a cerut, în actuala ei organizare, EparhiaÉ