Radu Alexandru Feldman

Mulþumesc foarte mult, domnule preºedinte. Stimaþi colegi,

De ani de zile, justiþia este una din bilele negre care depuncteazã România, fie cã este vorba de rapoartele de þarã sau de opiniile unor înalþi demnitari, comentariile amendeazã invariabil aceeaºi stare de fapt.

Din multele observaþii, reamintesc doar câteva: imixtiunea politicului în actul de justiþie, autoritatea prea mare a Ministerului Justiþiei asupra instanþelor ºi asupra modului în care se fac admiterile în magistraturã, corupþia din

justiþie, locul 2 în topul celor mai corupte instituþii cu o cotã de neîncredere a cetãþenilor ajunsã la un alarmant 77%, tentativele repetate de transformare a Consiliului Superior al Magistraturii într-o anexã a Ministerului Justiþiei.

Pe fondul unei asemenea precaritãþi, în locul unor gesturi semnificative pentru intrarea într-o normalitate care sã susþinã demersurile României de integrare europeanã, în urmã cu puþine zile s-au consumat douã evenimente ce pun, din nou, justiþia într-o posturã dintre cele mai neproductive.

Primul este refuzul ministrului justiþiei de a recomanda reînvestirea în funcþie a 5 dintre judecãtorii Curþii Supreme de Justiþie. Dintre ei, unul este fostul vicepreºedinte al înaltei Curþi, ceilalþi patru magistraþi funcþionând de 6 ani în cadrul instanþei supreme. Faptul este deja public, ca ºi protestul ferm al preºedintelui Curþii Supreme de Justiþie, domnul Paul Florea.

Aduc în discuþie cele întâmplate nu numai pentru a-mi exprima sprijinul total faþã de verticalitatea ºi exemplara probitate profesionalã a unuia dintre oamenii cei mai respectabili din justiþia românã, dar ºi pentru a trage un semnal de alarmã în faþa unei situaþii cu totul ieºitã din comun Ñ ministrul justiþiei încalcã legea, în speþã Legea nr. 92/1992 art. 88 lit. b) spune limpede referitor la atribuþiile Consiliului Superior al Magistraturii, citez: ”Propune Preºedintelui României, la recomandarea ministrului justiþiei, numirea în funcþie a judecãtorilor Curþii Supreme de JustiþieÒ, am încheiat citatul. Singurul organism ºi nimeni altcineva care poate aprecia oportunitatea înaintãrii propunerilor pentru Curtea Supremã de Justiþie cãtre Preºedintele þãrii este Consiliul Superior al Magistraturii, instanþa independentã, aºa cum este definit de Cartea europeanã privind statutul magistraþilor, art. 3 punctul 3.

Prin mãsura pe care a luat-o, ministrul justiþiei s-a substituit Consiliului, ajungându-se în situaþia inacceptabilã în care reînvestirea unui judecãtor la Curtea Supremã de Justiþie sã rãmânã la discreþia unui singur om.

Este, cu siguranþã, una dintre cele mai edificatoare probe a felului în care politicul reuºeºte sã subordoneze justiþia. Este, cu siguranþã, o nouã dovadã a felului în care România, astãzi, încalcã grosolan angajamentele internaþionale la care a aderat, Cartea europeanã privind statutul magistraþilor.

Pentru a descifra pânã la capãt sensurile acestei nefericite premiere, trebuie avutã în vedere anomalia stipulatã în Constituþie, conform cãreia toþi judecãtorii sunt inamovibili, cu excepþia celor de la Curtea Supremã de Justiþie, singura instanþã care-i poate judeca pe demnitari în materie penalã.