Costache Mircea

Mulþumesc mult, domnule preºedinte. Mã voi conforma. De regulã respect timpul care mi-a fost acordat.

Vreau sã mã refer astãzi la vara toridã cu care se confruntã þara ºi la absenþa totalã sau la discreþia, dacã vreþi s-o denumim aºa, mai delicat, ministrului agriculturii, dar ºi a întregului Guvern al României, din actul de guvernare a treburilor publice din þarã.

Aº fi început cu versurile lui Nicolae Labiº: ”Seceta a ucis orice boare de vânt,/ Soarele s-a topit ºi a curs pe pãmânt./ A rãmas cerul fierbinte ºi gol,/ Ciuturile scot din fântânã nãmolÒÉ Iar, pe alocuri, nici nãmol.

Ai crede cã gospodarii fondului funciar al României, ai celei mai mari averi pe care ne-a lãsat-o DumnezeuÉ Este binecunoscut cã fondul nostru funciar, dupã experþi FAO, poate sã hrãneascã 80 de milioane de locuitoriÉ Or este vizibil pentru oricine cã agricultura româneascã aproape cã nu mai existã, nici cea de subzistenþã, datoritã condiþiilor agrometeorologice vitrege, nu mai existãm nici pe piaþa internã, darãmite acolo unde încã ne mai aºteaptã foºtii noºtri parteneri de schimburi comerciale.

Pe alocuri, actualul Guvern mai mimeazã aºa-zisa activitate a unor ministere. Ministrul turismului mai are încã hotelurile de pe vremea regimului odios ºi, acolo, este ceva miºcare. Pe la Ministerul Privatizãrii mai sunt, încã, nevalorificate resurse tot din regimul de tristã amintire, pentru unii, de duioasã amintire, pentru alþii. Mai este ceva activitate pe acolo, pe unde ºi un ºef de cabinet încaseazã la lichidare 120 de milioane de lei, în timp ce poporul bombardat mediatic, dezinformat întotdeauna, ºtie cã parlamentarii au salarii uriaºe, cã au limuzine de lux. În ceea ce mã priveºte, nici una, nici alta nu e valabilã ºi nu numai pe mine, ci ºi pe mulþi dintre cei de faþã. Cui serveºte uriaºa minciunã, grosolana dezinformare, bombardamentul mediatic al populaþiei României, adusã în stare de perplexitate în faþa unor realitãþi dramatice este lesne de înþeles, pentru cã unii, într-adevãr, au cumulat averi uriaºe în aceastã perioadã.

Dacã unele ministere se mai miºcã, dacã unii mai mimeazã ceva, ministrul Ilie Sârbu, mã întorc ºi zic: ”Care va sã zicã cã nu existãÒ, pentru cã, în condiþiile în care þara se confruntã cu o secetã devastatoare care a pârjolit recolta de grâu, de orz, de cereale, în general, dar care continuã sã distrugã ºi culturile de porumb, de floarea-soarelui, de sfeclã, de tot ce se mai aflã pe ogoarele chinuite, stropite cu sudoare ºi sânge ale acestei þãri, nu se vede demersul Ministerului Agriculturii.

O fi vreo politicã agricolã mai subtilã pe care nu o poate pãtrunde orice neavizat, care transformã cultura de care s-a ocupat ºi se mai ocupã adãugându-i un prefix ”agriÒ, în pricepere la agriculturã. Nu vreau sã mã erijez în cunoscãtor, dar numai ordinul, vãd cã þara este abandonatã.

Ar trebui ca cineva sã se trezeascã, dar acel cineva, într-o democraþie falsã, stupidã, ineficientã, sortitã eºecului din faºã, nu pare sã fie climatul cel mai bun pentru dinamizarea vieþii economico-sociale din þarã, pentru binele locuitorilor acestei þãri.