Multe ar fi, domnilor colegi, de spus în aceastã zi care anunþã o sãptãmânã bogatã ºi aminteºte cã s-a încheiat o altã sãptãmânã foarte bogatã.
Am sã trec în fugã peste câteva dintre lucrurile care trebuie sã-ºi gãseascã nume ºi sã mã apropii de substanþa cea mai importantã a declaraþiei mele politice.
Este de spus, domnilor colegi, un fapt care ar trebui sã ne punã pe gânduri, dar care se pare cã þine de esenþa aºezãrii noastre geografice, aºa cum Mateiu Caragiale cita: ”Ne aflãm **aici, la Porþile Orientului, unde totul este luat ˆ la lŽg•re** Ò. Într-o traducere (prea) liberã, ” **la miºto** Ò.
Trãim aici, la Porþile Orientului, unde, absolut orice faci, se gãseºte un unghi de atac, un unghi de satirizare, un unghi de batjocurã. De exemplu, o situaþie care li se întâmplã senatorilor români Ñ ºi se poate întâmpla oricui, nu numai lor. Colegul Zanc se duce sã mãnânce la bufet. Devine obiectul interesului general faptul cã a observat vechimea unei savarine. Dacã era popor, savarina respectivã se mândrea cu aceastã vechime. Ei, nu! Colegul Zanc devine cavalerul savarinei, deºi oricui i se poate întâmpla o nenorocire de la acest fapt care ar trebui sã ne oblige la minima seriozitate a gospodarului, din orice loc de viaþã, din orice loc unde trãiesc oameni.
Guvernul român încearcã sã dea copiilor sãrmani accesul la un corn ºi la un pahar cu lapte. Ce haz nebun în toatã lumea politicã! Sigur cã, din perspectiva unui salariu mare, nu e cine ºtie ce sã acorzi unor copii un pahar cu lapte ºi o chiflã, dar din perspectiva unei pensii de 100.000Ñ200.000 de lei pe lunã, la þarã, sau de 700.000Ñ1.000.000 lei, la oraº, faptul respectiv înseamnã ceva.
Se desfãºoarã la Braºov una dintre cele mai fantastice reuniuni mondene Ñ ” **Cerbul de Aur** Ò. Sigur cã ºi eu am altã perspectivã asupra artei decât lesbienele de la nu ºtiu ce grup ”t.A.T.uÒ. Sigur, putem avea orice pãrere despre faptul de artã petrecut acolo, putem crede orice despre organizatorii acestui festival, dar ce puteau face niºte oameni care trebuie sã respecte datele generale ale convieþuirii artistice ale modei ºi care au Ñ cum se spune, cu un cuvânt repetat Ñ de gestionat tot felul de trupe, unele drogate, altele reci? Ce au de fãcut? În presã apare acum un scandal enorm: ” **TVR trebuie sã-ºi cearã scuze!** Ò.
În primul rând, scuzele nu se cer. Asta poetul Vulpescu ne-o tot spune, ºi vãd cã nu þinem seama de eroare. A cere scuze înseamnã a pretinde cuiva sã-ºi prezinte scuze. În fine. Ce e rãu în faptul cã la Braºov a fost o forfotã mondialã, cã au fost patru zile extraordinare,
cã oamenii au mai ieºit din grijile, din închistarea ºi din cenuºiul de fiecare zi? Dacã marele oraº, care este Braºovul, ºi care ar merita o soartã mai bunã, în genere, ar avea patru asemenea manifestãri pe an, viaþa civicã, viaþa intimã, viaþa politicã însãºi ar avea un alt fundal, oamenii ar fi mai disponibili cãtre fapte mari ºi, poate, mai inspiraþi. ªi, poate, mai activi în bãtãlia cu inerþiile aleºilor lor.
Ei, nu! Trebuie compromis ºi Braºovul, ºi trebuia compromisã televiziunea publicã. Orice ar fi fãcut tot rãu era. Au fost întrerupte fetele de la **”t.A.T.uÒ** , dar, în acelaºi timp, se spune: ” _Fetele de la ”t.A.T.uÒ se sãrutau pe scenã_ . O datã deschisã Cutia Pandorei homosexuale, iatã cã se întâmplã ºi aºa ceva. Trebuie sã ne aºteptãm la tot felul de lucruri pe care nu le puteam gândi în urmã cu ani ºi ani. Dar e de vinã TVR?
Eu cred cã asemenea manifestãri ar trebui privite ºi ca fapte pozitive ale unei societãþi care îºi respectã ºi jocurile ei, nu numai crispãrile ei.
Are loc la Sinaia o întâlnire a Delegaþiei permanente P.S.D. cu parlamentarii P.S.D. ºi, în cadrul discuþiilor, se exprimã opinii, între care ºi aceea cã parlamentarii P.S.D. nu ar trebui sã facã interpelãri ºi sã punã întrebãri guvernanþilor P.S.D.
Sunt pãreri pro ºi pãreri contra. M-am înscris ºi acolo contra ºi mã înscriu în genere în rândurile celor care cred cã **parlamentarii trebuie sã fie liberi în conºtiinþa lor, pentru cã au fost aleºi de oameni, ºi nu de partide, deºi au candidat pe liste de partide ºi sunt membri de partid oneºti, ºi cã e anormal sã li se cearã parlamentarilor sã tacã asupra unor erori, fie cã le fac cei din acelaºi partid cu ei, fie cã le fac alþii.**
Totuºi, tendinþa generalã este sã se spunã cã nouã, parlamentarilor P.S.D., ni s-a închis gura. Indiferent din partea cui ar veni aceastã veste, ea este proastã ºi, personal, o resping. Cred cã mecanismul de întrebare ºi rãspuns, **mecanismul de interpelare ºi replicã reprezintã o cucerire democraticã a tuturor, ºi acest mecanism nu poate fi înstrãinat cu nici un chip.**
Un coleg al nostru face un lucru excepþional, ºi anume înnoieºte, în mare parte, Spitalul Universitar. Colegul nostru este doctorul Sorin Oprescu. Nu conteazã cã este unul dintre puþinele spitale din România în care se poate Ñ sã zic aºa Ñ trãi ºi muri. Nu! Cum a putut el sã facã asta ºi alþii nu pot? Orice lucru se întâmplã sub aspect pozitiv, el va fi contestat, batjocorit, ironizat ºi pus la îndoialã. Din pãcate, o asemenea atitudine dã drept de cetate lucrurilor rele, faptelor negative, care vor spune, prin cei care le fac: ” **Pãi, nu vezi cã la noi totul e luat ˆ la lŽg•re? Ce mai conteazã cã e rãu? Nu, e bine ce am fãcut.** Ò Deci, evident, e rãu.
Amestecul acesta de bine ºi rãu, atunci când binele ar trebui scos în relief, reprezintã nu numai o descurajare a binelui, dar ºi o încurajare a rãului.
Mâine începe Forumul Naþional al Muntelui, acþiune extraordinarã, care reprezintã nu numai eforturile unei întregi societãþi, nu numai o punere de acord cu Europa, ci, aºa cum am mai spus, ºi încununarea vieþii unui om care s-a dedicat, cu toate riscurile, în toate condiþiile istorice, acestei cauze Ñ doctorul Radu Rey.
Existã atât de puþin interes pentru cea mai importantã recucerire a românilor, care ar fi Carpaþii lor, încât, încã o datã, de aici, de la tribuna Senatului, vã reamintesc datoria noastrã faþã de munte, care este urgentã, dar þine de câteva zeci ºi zeci de ani.
Am criticat, în câteva rânduri, noua conducere a Radiodifuziunii Române. Sunt obligat sã vã mãrturisesc astãzi, public, faptul cã, de azi, conducerea Radiodifuziunii (preºedintele director general Dragoº ªeuleanu) a realizat un lucru excepþional Ñ dar e bine sã subliniem ºi lucrurile normale Ñ, ºi anume angajarea, pe un post corespunzãtor ºi cu un nivel de salarizare egal cu al directorilor, a celui mai mare muzician român în viaþã, Gheorghe Zamfir. E un fapt pozitiv, pe care-l subliniez, deºi aveam o polemicã amicalã cu colegul Zanc, în bancã, el considerând cã nu e cine ºtie ce mare lucru. Eu cred cã e mare lucru. Gheorghe Zamfir nu e oricine. Dacã Radio România l-ar fi angajat, în vremea sa, pe George Enescu, dupã pãrerea mea, ar fi fost acelaºi lucru. O sã vedeþi, cu timpul. Acum poate cã vã pare absurd. Zamfir face ºi nebunii, ne înjurã pe toþi, dar faptul acesta al conducerii Radioului România este remarcabil. Iar Zamfir poate face operã de vârf la Radio România!
Aº vrea sã vã spun ºi lucrurile negative, foarte negative, pe care am considerat cã trebuie sã le aduc în faþa dumneavoastrã. Iatã-le!
Doi parlamentari U.D.M.R., senatorul Pusk‡s ValentinZolt‡n ºi deputatul M‡rton çrp‡d, au iniþiat ºi promovat proiectul de Lege pentru aprobarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparþinut cultelor religioase din România, proiect votat de cele douã Camere în iunie 2002. Astfel a apãrut Ñ dacã sunt bine informat Ñ Legea nr. 501 din iulie 2002. În felul acesta, un act normativ emis de fosta majoritate ºi criticat la vremea respectivã de cãtre opoziþie a devenit lege, susþinutã de noua majoritate.
Sub incidenþa acestui act normativ, care excludea alternativa despãgubirilor, se aflã ºi Centrul de Recuperare ºi Reabilitare Neuropsihiatricã din Cãlugãreni, judeþul Mureº, cãmin-spital în care sunt îngrijiþi în prezent 260 de bolnavi neuropsihic cronici, fãrã aparþinãtori ºi fãrã suport social Ñ unitate din subordinea S.S.P.P.H., departament al Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei.
Cei 260 de asistaþi, majoritatea fãrã discernãmânt, vin din 21 de judeþe ale þãrii ºi sunt dependenþi, prin natura afecþiunilor psihice, de locul în care s-au obiºnuit ºi de persoanele care îi îngrijesc. Casa lor este acum Ñ ºi este normal sã fie acolo Ñ la Cãlugãreni. Tatãl ºi mama lor se aflã acolo, între medici ºi asistente. Viitorul lor este strict legat de acest complex, unde sunt protejaþi, îngrijiþi, au speranþe ºi cuceresc, pas cu pas, trãiri ºi sentimente omeneºti fundamentale. Ei sunt incluºi în programe moderne, speciale, de terapie: dans, concursuri, ieºiri în naturã, activitãþi productive chiar, sunt asistaþi de personal specializat, format în unitãþi similare din strãinãtate.
Intervalul de timp extrem de scurt, în care a fost votat proiectul de lege, a lãsat loc unor erori cu urmãri dramatice. Prin aceastã retrocedare, imobilul ºi terenurile au fost cerute insistent de **”Ordinul cãlugãrilor franciscani.Ò**
Statul român, în acest fel, va fi pãgubit cu câteva miliarde bune de lei, lei puternici, nu lei de azi, bani investiþi, de-a lungul anilor, în modernizãrile ºi noile construcþii fãcute în acest centru, care a devenit, graþie strãdaniei unui medic psihiatru nonconformist, unic, în acest moment, în lume.
Cine e medicul? **Paradoxul face Ñ ºi, cred eu, ºi compensaþia profundã a destinului face Ñ ca unui proiect iniþiat de doi cetãþeni români de naþionalitate maghiarã sã le rãspundã, cu durerea lui ºi cu protestul lui, cu competenþa ºi conºtiinþa lui, un medic maghiar, un medic român de cetãþenie maghiarã, Todusz Endre.** Acest om este realmente eminent ºi el considerã cã trebuie sã informeze autoritãþile statului, i-a scris ºi preºedintelui Iliescu, a scris ºi Parlamentului, a scris ºi unora dintre noi, cã o asemenea retrocedare este un fapt împotriva firii, pentru cã **nu se retrocedeazã, ci se cedeazã lucruri fãcute din 1950 încoace.** Nu s-a þinut seama de realitate ºi s-a retrocedat, de altfel, nu numai în aceastã situaþie, cu mult în afara realitãþii.
Iatã o parte micã din acest complex (cea care exista ºi înainte de rãzboi) a fost abandonatã în timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi a rãmas o bunã bucatã de vreme în paraginã, atribuindu-se prin Decretul nr. 40.512/1950 unui cãmin-spital de bolnavi cronici. Investiþiile realizate, aºadar Ñ repet Ñ, sunt de miliarde de lei, din perioada în care leul era leu adevãrat.
Sunt delicate relaþiile pe care le putem stabili, acum, cu o lege care existã. **Acest cãmin are ºi un pavilion întreg construit dupã 1989, de cãtre olandezi, pentru bolnavi, ºi nu pentru ”Ordinul cãlugãrilor franciscani.Ò** Cum timp de 5 ani, de închiriere obligatorie, dupã retrocedare, chiria (ºi ea) va fi, la rândul ei, miliardissimã, se pare cã, dacã nu se opreºte aceastã eroare, **”Ordinul cãlugãrilor franciscaniÒ** va primi, în afarã de clãdirile abandonate în perioada celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial ºi evaluate cam la 1,5 miliarde în banii de azi, ºi clãdirile noi construite aici, care nu au nici o legãturã cu ceea ce a fost în trecut, n-au de ce sã fie retrocedate franciscanilor, sunt pentru bolnavi dintotdeauna.
Graþie acestui act normativ, l-am putea numi prea puþin legat de realitate, prea puþin responsabil în raport cu realitatea, 260 de bolnavi neuropsihic, din 21 de judeþe ale þãrii, români, maghiari, þigani, evrei, germani, de meserii diferite, ingineri ºi doctori, foºti scriitori ºi preoþi (vã atrag atenþia cã respectivul cãmin are uºile deschise ºi pentru generaþiile viitoare de bolnavi!), maiºtri ºi muncitori vor ajunge pe drumuri, iar cei 190 de salariaþi ai centrului, oameni pregãtiþi ºi competenþi, astãzi, sã ofere asistenþã celor cu nevoi speciale, toþi cu domiciliul pe raza comunei Eremitu, de care aparþine ºi satul Cãlugãreni, vor rãmâne fãrã lucru.
Doctorul Todusz Endre pune problema în mod exemplar. **Semnalãm înalta conºtiinþã a acestui medic, care s-a adresat tuturor ºi care aºteaptã de la noi un rãspuns cinstit, un rãspuns urgent, un rãspuns legal, pentru a se pune capãt cedãrii de bunuri nemeritate ºi nemuncite ºi, pe de altã parte, pentru a nu condamna la moarte pe cei 260 de bolnavi de azi, ca ºi pe cei de mâine. Dar doctorul Todusz Endre este exemplar ºi din alt punct de vedere. El este maghiar, dar gândeºte pentru toþi bolnavii,**
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Adrian Pãunescu · 19 septembrie 2002 · monitorul.ai