Șerban Nicolae

## Mulțumesc.

Aș vrea să le răspund colegilor care au adresat întrebări în legătură cu cele arătate de domnul senator Cîțu.

Probabil că exprimarea mea n-a fost suficient de limpede, eu nu am spus că problemele legate de industria de apărare au apărut acum 3 luni, odată cu instalarea actualului ministru, și că până acum 3 luni lucrurile mergeau bine, dar s-ar putea rezolva problemele din industria de apărare prin demiterea ministrului economiei. Asta în primul rând.

Pe de altă parte, am amintit de faptul că importăm pulberi. Eu nu cred că demiterile sunt de natură să sporească abilitățile manageriale ale celor din industria de apărare și că o demitere ar fi elementul declanșator care ar putea să genereze abilități economice și de piață care să revitalizeze industria de apărare.

Ceea ce propunem noi este o schimbare a managementului, care să integreze necesitățile de apărare, necesitățile Armatei Române cu producția internă de apărare. De altfel, din acest punct de vedere, faptul că industria de apărare ar fi gestionată acolo unde ea se realizează, prin capacități economice la care statul este acționar unic sau majoritar, se întâmplă și în alte țări. E adevărat că alte țări n-au avut o industrie de stat în acest domeniu și și-au dezvoltat capacitățile militare cu producție militară făcută de operatori privați. Dar, în aceste condiții, am fi în situația în care să vedem cine vinde pe piața mondială cele mai bune rachete Patriot sau cine construiește cele mai eficiente scuturi antirachetă, pe modelul celui de la Deveselu.

În mod clar, în industria de apărare nu există aplicabile sută la sută _tale quale_ principiile economiei de piață bazate pe concurență, competiție și piață liberă. Din acest punct de vedere, fiecare stat, în acord cu necesitățile proprii și cu obligațiile internaționale, dacă este cazul, așa cum e cazul României, care face parte din alianța numită generic NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord), se dimensionează potrivit unor raționamente proprii, nu doar pe criterii de piață, de eficiență economică și de profit. Din acest punct de vedere, e foarte posibil ca o parte din capacitățile de producție militară să nu se ghideze doar după regulile profitului, ci să aibă ca prim comandament necesitățile industriei... necesitățile capacității de apărare a României.

Acum, eu am mai auzit teoria legată de al doilea aspect ridicat de domnul Cîțu, potrivit căreia la MApN nu ar exista oameni cu abilități manageriale și că, în general, oamenii care lucrează în sistemul Ministerului Apărării Naționale ar fi niște oameni lipsiți de abilitatea de a face o dimensionare economică. Chiar și în calitate de cumpărători, bănuiesc că cei de la Ministerul Apărării Naționale au capacitatea de a evalua cu privire la performanțele unor produse, cu privire la nivelul tehnologic, cu privire la necesitățile de raportare și de interoperabilizare cu capacitățile deja existente.