Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·13 septembrie 2017
other
Ion Hadârcă
Discurs
Mulțumesc. Bună dimineața! Domnule președinte al ședinței, Stimați senatori, Doamnelor și domnilor,
Denumirea declarației mele politice de astăzi este „Pledoarie pentru drepturile românilor din Ucraina”.
Suntem consternați și ne exprimăm dezacordul față de noile prevederi păguboase ale Legii învățământului adoptate recent de Rada Supremă de la Kiev. În mod special, aceste derapaje se conțin în art. 7 al legii, care prevede că sistemul de educație din Ucraina se va desfășura doar în limba ucraineană, excluzând din sistem limbile minorităților naționale.
Efectele acestui act discriminatoriu îi amenință direct pe cei aproape o jumătate de milion de etnici români, mulți dintre ei fiind înscriși de către autorități în mod deliberat moldoveni, pentru a diminua în felul acesta numărul celei mai numeroase minorități după cea rusă. Fiind cetățeni ai Ucrainei, toți vorbitorii de română sunt puși sub amenințarea de a-și pierde identitatea națională. Or, limba oricărui popor este primul și cel mai esențial element al identității naționale.
Pare a fi oarecum explicabilă străduința instituțiilor ucrainene de a ridica la un alt nivel gradul de folosire a limbii națiunii titulare în procesul de comunicare, însă nu prin asemenea metode, vădit disproporționate și discriminatorii. Înțelegem că azi Ucraina se confruntă cu grave probleme provocate de separatismul prorus, restricțiile impuse de legea citată țintind anume spre limitarea expansiunii limbii ruse, indirect vizată, dar îngrădirile nu ar trebui să se răsfrângă și asupra celorlalte minorități naționale, care nu creează probleme majoritarilor.
Astăzi, lumea există într-o Europă a respectului față de limba, cultura, obiceiurile și datinile reprezentanților națiunilor conlocuitoare. Aceste culturi reprezintă bogăția prin diversitate a statelor naționale. Or, așa cum este elaborată și votată de Rada Supremă de la Kiev, Legea nr. 3.419-D nu este decât o tentativă de asimilare forțată a reprezentanților etniilor conlocuitoare.
Este cazul să le amintim vecinilor ucraineni că populația românească nu a emigrat niciodată în Ucraina. Românii moldoveni au locuit de mii de ani acolo, pe vetrele lor, și doar vicisitudinile istoriei i-au făcut să se afle în prezent în afara spațiului național firesc limbii lor materne. Teroarea istoriei a funcționat contra voinței lor, iar cei care s-au opus și au încercat să revină acasă din teritoriile ocupate au fost mitraliați de regimul sovietic în modul cel mai barbar. Masacrul miilor de români din 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă este doar un exemplu din nenumăratul șir de crime de acest fel.
## Stimați senatori,
Se știe că populația română din Ucraina a fost supusă, nu o dată, pe parcursul anilor unor acțiuni dure de ostracizare culturală și de asimilare lingvistică. Cu fiecare an, numărul instituțiilor de învățământ cu predare în limba română scade. Legea cu pricina adoptată de Rada ucraineană ne pune în fața ultimului act de dezrădăcinare etnică și de stârpire cultural-lingvistică a populației românești din Ucraina. Și acest lucru se întâmplă în timp ce semenii noștri sunt loiali statului ucrainean, iar România respectă... manifestă respect și se îngrijește în modul cel mai exemplar de minoritatea ucraineană, de cultura, limba și tradițiile lor.