Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 13 septembrie 2017 · monitorul.ai

## Bună dimineața!

## Domnule președinte,

## Dragi colegi,

Modalitatea de repartizare a resurselor financiare ale statului către administrația din teritoriu, că se raportează la consiliile județene sau la cele locale, a stat mereu sub semnul suspiciunii de partizanat politic sau interese oculte sau personale, care a creat dintotdeauna reclamații, proteste, inclusiv declarații politice care incriminează politica guvernanților din toate timpurile în privința gestionării banului public.

Nu este cazul acestei declarații politice, deși îmi dă prilejul să mă refer la o realitate pe care am trăit-o neîntrerupt mai bine de 25 de ani în care îndeplineam mandatul de primar într-un mic oraș al țării.

Pe lângă practica curentă a repartizării sumelor destinate echilibrării bugetului prin transfer de la bugetul de stat către unități teritoriale pe baza apartenenței politice a primarilor sau a culorii politice a consiliului local, în județul Covasna m-am confruntat și cu criteriul apartenenței la o etnie. Deși mă resemnam, considerând-o o practică românească perpetuă, în folosul celor care se află la guvernare și acceptată cu resemnare de cei din opoziție, în așteptarea timpului când le va veni rândul, am trăit să văd și cum poate fi discriminată pe criterii de interes politic o comunitate etnică recunoscută pentru coeziunea sa, cum este cea maghiară din județul Covasna. Atunci când electoratul acesteia din orașele Baraolt, Târgu sau Covasna a optat pentru alți candidați la funcția de primar decât cei propuși de UDMR, sumele repartizate de consiliul județean comunităților acestor orașe s-au diminuat până la o dramatică dispariție.

Mai mult, la nivelul Consiliului Municipal Sfântu Gheorghe și al Consiliului Județean Covasna s-a instituit și o altă aberație: repartizarea subvențiilor de la bugetul local pentru organizarea și desfășurarea manifestațiilor cultural-artistice pe criteriul apartenenței etnice a inițiatorilor și organizatorilor. Pentru a nu fi acuzați de discriminare, inventatorii acestuia l-au denumit și legiferat în spiritul autonomiei locale: „principiu al proporționalității”, bazat pe proporția numerică a locuitorilor aparținând principalelor comunități etnice din județ, și nu pe valoarea sau importanța comunitar-identitară a proiectelor propuse de inițiatori sau organizațiile respective ale acestora.

Dincolo de condamnarea evidentă a unei asemenea practici prezente, declarația politică se dorește a fi o premisă pentru optimizarea politicilor fiscale ale actualului Guvern, după modelul, eventual îmbunătățit, al guvernărilor anterioare, în care a fost elaborată o formulă menită să curme bunul-plac în repartiția în teritoriu a fondurilor publice, pe baza unor criterii cum sunt: număr de locuitori, infrastructură existentă, componența administrativă și dimensiunea acesteia, condiții geografice și altele. Această formulă, înglobată o vreme în corpul legilor care guvernează execuția bugetară în România, a creat și reacții negative. Ca atare, s-a renunțat la ea pe parcursul anilor, nesatisfăcând nici poftele unora, nici pe ale altora, aflați la putere. Chiar dacă a fost evident imperfectă, o vreme această formulă s-a constituit într-o normă care asigura cât de cât echilibrarea în acest domeniu.

Consider că revenirea la repartizarea sumelor acordate de la bugetul de stat către unitățile teritoriale pe baza unei formule care să țină cont de realitățile actuale ale administrației politice locale, cu prilejul elaborării bugetului țării pentru anul viitor, ba chiar cu prilejul rectificării bugetare care va fi în curând, nu constituie un regres în practica administrativă. Și mai consider că avem datoria să ajutăm Guvernul să alcătuiască și să legifereze de așa natură încât să fie curmate toate inechitățile, nemulțumirile legate de acest domeniu care fundamentează existența fiecărei comunități din țara noastră, la nivelul cerințelor și al aspirațiilor ei.

Ca o primă contribuție personală în acest sens, nu mai târziu de ieri l-am consultat pe domnul prim-ministru Mihai Tudose printr-o întrebare în privința oportunității unui asemenea demers.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Gheorghe Baciu, senator, Grup PMP, Covasna.

Ion Hadârcă

#10682

Mulțumesc. Bună dimineața! Domnule președinte al ședinței, Stimați senatori, Doamnelor și domnilor,

Denumirea declarației mele politice de astăzi este „Pledoarie pentru drepturile românilor din Ucraina”.

Suntem consternați și ne exprimăm dezacordul față de noile prevederi păguboase ale Legii învățământului adoptate recent de Rada Supremă de la Kiev. În mod special, aceste derapaje se conțin în art. 7 al legii, care prevede că sistemul de educație din Ucraina se va desfășura doar în limba ucraineană, excluzând din sistem limbile minorităților naționale.

Efectele acestui act discriminatoriu îi amenință direct pe cei aproape o jumătate de milion de etnici români, mulți dintre ei fiind înscriși de către autorități în mod deliberat moldoveni, pentru a diminua în felul acesta numărul celei mai numeroase minorități după cea rusă. Fiind cetățeni ai Ucrainei, toți vorbitorii de română sunt puși sub amenințarea de a-și pierde identitatea națională. Or, limba oricărui popor este primul și cel mai esențial element al identității naționale.

Pare a fi oarecum explicabilă străduința instituțiilor ucrainene de a ridica la un alt nivel gradul de folosire a limbii națiunii titulare în procesul de comunicare, însă nu prin asemenea metode, vădit disproporționate și discriminatorii. Înțelegem că azi Ucraina se confruntă cu grave probleme provocate de separatismul prorus, restricțiile impuse de legea citată țintind anume spre limitarea expansiunii limbii ruse, indirect vizată, dar îngrădirile nu ar trebui să se răsfrângă și asupra celorlalte minorități naționale, care nu creează probleme majoritarilor.

Astăzi, lumea există într-o Europă a respectului față de limba, cultura, obiceiurile și datinile reprezentanților națiunilor conlocuitoare. Aceste culturi reprezintă bogăția prin diversitate a statelor naționale. Or, așa cum este elaborată și votată de Rada Supremă de la Kiev, Legea nr. 3.419-D nu este decât o tentativă de asimilare forțată a reprezentanților etniilor conlocuitoare.

Este cazul să le amintim vecinilor ucraineni că populația românească nu a emigrat niciodată în Ucraina. Românii moldoveni au locuit de mii de ani acolo, pe vetrele lor, și doar vicisitudinile istoriei i-au făcut să se afle în prezent în afara spațiului național firesc limbii lor materne. Teroarea istoriei a funcționat contra voinței lor, iar cei care s-au opus și au încercat să revină acasă din teritoriile ocupate au fost mitraliați de regimul sovietic în modul cel mai barbar. Masacrul miilor de români din 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă este doar un exemplu din nenumăratul șir de crime de acest fel.

## Stimați senatori,

Se știe că populația română din Ucraina a fost supusă, nu o dată, pe parcursul anilor unor acțiuni dure de ostracizare culturală și de asimilare lingvistică. Cu fiecare an, numărul instituțiilor de învățământ cu predare în limba română scade. Legea cu pricina adoptată de Rada ucraineană ne pune în fața ultimului act de dezrădăcinare etnică și de stârpire cultural-lingvistică a populației românești din Ucraina. Și acest lucru se întâmplă în timp ce semenii noștri sunt loiali statului ucrainean, iar România respectă... manifestă respect și se îngrijește în modul cel mai exemplar de minoritatea ucraineană, de cultura, limba și tradițiile lor.

Este timpul, stimați colegi, politicieni și factori de decizie, să batem alarma. Să le transmitem confraților noștri români din Ucraina un mesaj puternic de susținere și de încredere că nu sunt abandonați și că le vom apăra drepturile. Trebuie să facem uz de toate instrumentele diplomatice și de comunicare bilaterală româno-ucraineană, precum și de cele comunitare, europene și internaționale de drept, pentru a determina statul ucrainean să adopte în fapt, nu numai în vorbe, normele europene care se referă la respectarea drepturilor minorităților naționale.

În consecință, sugerăm autorităților României să acționeze astăzi cu celeritate și consecvență în soluționarea acestei probleme, pentru ca mâine să nu fie prea târziu.

Vă mulțumește pentru atenție Ion Hadârcă, senator ALDE, județul Vaslui.

Gabi Ionașcu

#14899

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică este intitulată „Promisiunea mincinoasă sau neîndeplinită ar trebui să aibă valențe penale”.

În campania electorală din 2016, PSD avea, potrivit programului său electoral, 253 de miliarde de lei, pe care promitea să-i împartă, pe bază de grafice frumos colorate, tuturor categoriilor sociale – salarii și pensii, educație, sănătate, apărare erau domenii anunțate de PSD, precum și restituirea diferențelor salariale din sectorul bugetar determinate de aplicarea Legii nr. 118/2010.

Ce avem după opt luni de guvernare? O anunțată rectificare pozitivă, făcută prin scăderea până la anulare a investițiilor; salariații din învățământ, pasați până spre sfântuașteaptă cu plata drepturilor salariale câștigate în instanță; dar mai ales respingerea de către PSD a proiectului de lege L106/2017 privind restituirea diferențelor salariale din sistemul bugetar, promovat de deputatul PSD Tudor Ciuhodaru.

Este scandaloasă intervenția domnului senator Șerban Nicolae, reînvestit în funcția de șef al Grupului senatorilor PSD, precum că „inițiatorul nu a prevăzut sursa din care să se restituie diferențele salariale”. Amintesc că onorabilul deputat PSD, domnul Ciuhodaru, a scris negru pe alb – și citez din expunerea de motive: „Sursa de finanțare – suplimentarea cheltuielilor de personal din bugetul consolidat.”

Întreb colegii parlamentari aflați la guvernare:

Nu ei au promis încă din guvernarea Ponta restituirea diferențelor salariale?

Nu ei au înfierat cu mânie proletară nedreptatea făcută personalului bugetar pentru tăierea a 25% din salarii și au câștigat voturi?

Nu ei au identificat sursa de finanțare pentru Legea salarizării unice?

Nu tot partidul de guvernământ a găsit bani pentru trâmbițata rectificare bugetară pozitivă?

Ce se întâmpla dacă mai creștea cu 0,15% creșterea economică, de la 5,8 la 5,95%?

Viorel Salan

#18175

Declarația mea politică am intitulat-o cât se poate de sugestiv: „Educația – prioritate guvernamentală și responsabilitate națională”.

## Stimați colegi,

Știm cu toții că, după educația în familie, școala este cel de-al doilea pilon important al formării și dezvoltării profesionale pentru un copil. De asemenea, educația a devenit în zilele noastre un factor strategic de dezvoltare și va rămâne un domeniu de interes major mereu pe agenda publică. Acestea sunt și principalele premise pe care se bazează și programul de guvernare votat recent în plenul Parlamentului.

În conformitate cu aceste principii, în județul Hunedoara, inspectoratul școlar județean și-a concentrat eforturile pentru a pune în practică, cu dăruire și competență, acele proiecte concordante în cea mai mare măsură cu viziunea acestui proiect național al Partidului Social Democrat, în ceea ce privește adaptarea sistemului de învățământ la realitatea de zi cu zi. Din multitudinea de acțiuni organizate, aș dori să amintesc doar câteva.

Înțelegând faptul că promovarea accesului egal la educație și reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii încep încă de la grădiniță, în colaborare cu Asociația OvidiuRo s-au desfășurat numeroase activități care promovează înscrierea la grădiniță a tuturor copiilor de vârstă preșcolară, în cadrul programului „Fiecare copil în grădiniță – Insula de nisip”.

Sub titulatura „2017 – anul învățământului profesional și tehnic”, Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara a desfășurat activități de informare și promovare a învățământului profesional și tehnic și a programului „A doua școală... A doua șansă”, organizate în cadrul caravanei „Ai șansa să te întorci la școală”.

În județul Hunedoara sunt înscriși în învățământul profesional de trei ani 1.650 de elevi. Aceștia beneficiază de bursă profesională lunară în valoare de 200 de lei și după finalizarea cursurilor pot obține certificate de calificare profesională recunoscute în Europa.

Vorbind despre performanță ca efect al calității în educație, trebuie să amintim despre rezultatele remarcabile obținute de elevii hunedoreni la diferite competiții școlare, artistice și sportive. Creșterea calității procesului educațional depinde însă și de accesul elevilor și al cadrelor didactice la cele mai noi tehnologii informatice.

Până acum... Încă din această toamnă, preșcolarii și elevii din învățământul primar și gimnazial din județul Hunedoara vor beneficia de o alimentație sănătoasă la școală. Conform unei hotărâri aprobate recent de Guvern, limita valorică zilnică pentru preșcolari sau elevi a fost majorată. Iar acestea sunt doar câteva dintre exemplele cele mai recente ale măsurilor concrete ale Guvernului României, luate pentru îmbunătățirea calității actului educațional.

De modul în care părinții, profesorii, Guvernul și elevii reușesc să colaboreze, ca părți interdependente ale procesului educațional, depinde nu numai viitorul fiecărui copil, ci și viitorul acestei națiuni.

În același timp, din perspectiva rolului său de putere legislativă, Parlamentul României trebuie să fie permanent alături de Guvern, de celelalte instituții implicate în procesul educațional, pentru a susține dezvoltarea pe mai departe a sistemului de învățământ. De aceea, voi sprijini orice inițiativă legislativă care vine în sprijinul dezvoltării armonioase și coerente a sistemului de învățământ românesc, astfel încât să devină relevant și incluziv, precum și acele proiecte de legi care doresc să susțină drepturile elevilor și ale cadrelor didactice.

Nu în ultimul rând, educația este și un drept fundamental în societatea contemporană. El trebuie protejat și promovat, pentru a oferi copiilor posibilitatea de a-și împlini visul cu ajutorul școlii românești, pentru a reda profesorilor prestigiul și demnitatea socială a profesiei de dascăl, iar părinților încrederea că nu există investiții mai mari pentru viitorul copiilor decât o educație sănătoasă, ancorată în valorile naționale românești, cultivate și transmise de la o generație la alta.

La început de nou an școlar, le urez succes elevilor și profesorilor, sănătate, optimism și convingerea că numai printr-un efort conjugat vom izbuti să redăm școlii valoarea și locul esențial pe care îl are în societate. Sper ca fiecare elev să-și poată realiza aspirațiile, spre bucuria oamenilor școlii și a celor ce le sunt alături.

Vă mulțumesc.

Viorel Salan, senator al Partidului Social Democrat, Circumscripția nr. 22 Hunedoara.

Remus Mihai Goțiu

#22776

Bună dimineața, domnule președinte!

Bună dimineața, stimate și stimați colegi!

Permiteți-mi ca în această dimineață să-mi încep declarația politică recomandându-vă un film, „Into Eternity”, scris și regizat de Michael Madsen.

E un documentar tulburător despre viitorul omenirii, așa cum îl modelăm noi astăzi. Într-o pădure înghețată din Finlanda, mașinării uriașe se războiesc cu stânca dură de sub rădăcinile copacilor. În kilometri de galerii a căror construcție a început, în bazine cu apă gigantice, aflate la sute de metri sub pământ, urmează să fie depozitate deșeurile nucleare ale centralelor atomice nordice. La suprafață, cele mai antrenate și luminate minți ale nordului încearcă să răspundă la o întrebare esențială: cum să se asigure că după închiderea și betonarea galeriilor nimeni nu le va mai deschide timp de mai bine de 100.000 de ani, cât e necesar pentru neutralizarea deșeurilor radioactive? Dilema lor nu e una filozofică, ci o provocare esențială pentru lumea contemporană.

Piramidele egiptene au vârsta de aproximativ 5.000 de ani. În cinci milenii, înțelegerea scrisului vechilor egipteni s-a pierdut. Poate oferi cineva garanții că peste 100 de milenii arheologii viitorului vor înțelege atenționările noastre și se vor abține să nu treacă dincolo de ușile de oțel și beton ale galeriilor, că nu vor aduce la suprafață cine știe ce comoară fabuloasă, ci pur și simplu otravă? Stimate colege și stimați colegi,

Întrebarea care dă fiori producătorilor documentarului „Into Eternity” și tuturor celor care îl vizionează mi-a revenit în minte săptămâna trecută, în timpul dezbaterii de la Camera Deputaților referitoare la proiectul Legii minelor. Cu această ocazie, reprezentantul Ministerului Energiei a adus în discuție o strategie națională în domeniu, care ar fi în curs de finalizare, și a punctat afirmând despre energia nucleară ca fiind una „sigură”.

Serios?! Oare la Ministerul Energiei nu a auzit nimeni de Cernobîl și Fukushima? Nu a auzit nimeni de „copiii uraniului” din localitatea bihoreană Băița-Plai ori din alte locuri blestemate ale României? Și nu-și pune problema nimeni pe la minister despre riscurile și uriașele costuri de depozitare și conservare a deșeurilor radioactive pe care le lăsăm moștenire, pe zeci și sute de mii de ani, generațiilor viitoare?

Departe de mine pretenția că aș deține adevărul absolut. Și nici nu sunt un contestatar al științei. Dimpotrivă. Dar când se iau decizii care ne vor afecta nu doar următorii 10–20 de ani, ci și viitorul copiilor și stră-strănepoților noștri, punând sub semnul întrebării însăși existența unui viitor, nu e cazul să ne grăbim. Iar în luarea deciziilor trebuie să-i ascultăm și să-i implicăm pe toți cei care fie au expertiză în domeniu, fie sunt afectați, fie au interese legitime, într-un fel sau altul, în domeniu.

Ieri am adresat un set de întrebări Ministerului Energiei legate de toți cei consultați în elaborarea Strategiei naționale energetice 2016–2030:

Cine sunt specialiștii (cadre universitare, academicieni, cercetători din țară și străinătate) consultați și afilierea lor – universități, academie, institute de cercetare?

Care sunt reprezentanții ONG-urilor invitate să participe la dezbateri – din domeniul protecției mediului ori al apărării drepturilor omului?

La consultări au participat reprezentanți ai comunităților locale ori ai altor grupuri de interese legitime (asociații de agricultori și crescători de animale, reprezentanți ai altor industrii ale căror resurse ar putea fi afectate de dezvoltările energetice, administratori de arii naturale protejate), din localitățile și zonele preconizate pentru dezvoltări sau continuarea activităților cu caracter energetic sau conexe: mine de cărbune ori de uraniu, depozitări de deșeuri radioactive, construcții industriale – termocentrale, hidrocentrale, centrale nucleare?

Care sunt ceilalți actori invitați să participe la grupurile de lucru?

Cine și în ce procedură verifică, validează și adoptă forma finală a Strategiei energetice a României?

Stimate colege și stimați colegi,

O dezbatere reală pe tema Strategiei naționale energetice a României nu este un moft. La fel cum nu este un moft o dezbatere reală pe tema Strategiei naționale miniere a României, aflată și ea în lucru la Ministerul Economiei. Din păcate, o interpelare asemănătoare, legată de strategia minieră, adresată fostului ministru al economiei, actualul premier Mihai Tudose, este singura interpelare de pe parcursul sesiunii trecute la care nu am primit răspuns.

La începutul mileniului al III-lea, în anul 2017, având cunoștință de toate efectele și riscurile domeniilor energetic și minier, ar fi o dovadă totală de iresponsabilitate să mai luăm decizii fără a le analiza și fără a le lua în calcul ori fără a-i asculta pe toți cei potențial afectați și/sau interesați legitim. Până la urmă, nu cred că mai e un secret: fără o acceptabilitate socială reală, nicio strategie națională, din orice domeniu, nu ar putea fi transpusă în practică, iar acceptabilitatea socială e imposibil de obținut fără o consultare reală.

Stimate colege și stimați colegi,

Am început această declarație politică prezentându-vă un film și o s-o închei citindu-vă o poezie scurtă, „Adunarea uraniului”, din volumul „Cartea de uraniu – manual special pentru intrarea în șut”, al avocatului și publicistului orădean Pașcu Balaci, citată într-un reportaj publicat de PressOne în urmă cu doi ani. Este o carte dedicată tatălui autorului, care a muncit în mina de uraniu Băița-Plai.

„Adunarea uraniului

Uraniul se-adună-ntâi în oase/Ca vântu-n fluiere ce nu mai cântă,/Apoi, ficatul singur se-nveșmântă/Cu un cojoc de vene stricăcioase./Urmează-apoi rărunchii să te lase:/În van o babă seara îți descântă,/Globulele din trup se iau la trântă/Cu micile răzmeriți canceroase./Spre jertfă, vin testiculii la rând,/Miner matur și frageda virgină./În loc de dragoste, un trist comând.../Mireasa de ortac a fost o... «Mină»./Casa e mare, goală, fără rând:/Bărbatul e secat la rădăcină.”

Stimate colege și stimați colegi,

Mi-aș dori ca în viitor să nu mai existe motive de inspirație pentru astfel de sonete. Responsabili pentru asta suntem chiar noi.

Mihai Goțiu, senator USR de Cluj.

Ovidiu Cristian Dan Marciu

#29158

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Titlul declarației: „Învățământul giurgiuvean – lucruri care nu s-au spus după evaluarea națională”.

Noul an școlar, un an pe care ni-l dorim cu reale performanțe școlare, a început luni, 11 septembrie, în toată România.

În județul Giurgiu, aproximativ 36.000 de elevi și preșcolari au început cursurile. Pentru a ne îndepărta de statisticile alarmante care ne-au situat pe ultimele locuri la nivel național în legătură cu rezultatele înregistrate la bacalaureat, în învățământul giurgiuvean pașii de urmat logici sunt de muncă depusă cu abnegație, atât de către elevi, cât și de către cadrele didactice din județ.

O încoronare a unui parcurs școlar cumulează evoluția grădiniță–școală gimnazială–evaluare națională–liceu cu rezultatele obținute la examenul de bacalaureat. În anul 2017, în județul Giurgiu, promovabilitatea la bacalaureat a înregistrat o creștere cu 12% în raport cu rezultatele înregistrate în anul 2016 și o majorare cu 32% față de anul 2011. Această creștere reprezintă rezultatul muncii și implicării fiecărui dascăl și ale fiecărui elev în parte, dar și ale familiei, cu toții fiind în legătură... în egală măsură responsabili.

Desigur, se impunea o analiză a situației actuale din învățământul giurgiuvean. Concluziile sunt următoarele: ne dezavantajează apropierea de capitala București, în special, față de care există percepția că profesorii sunt mai bine pregătiți și că oportunitățile oferite elevilor sunt mai mari. În acest caz, rămân arondați învățământului din județul Giurgiu în special elevi care locuiesc în apropierea municipiului Giurgiu, mulți provenind din familii sărace, uneori lipsite de educație, care nu-i pot susține la studii în București.

Putem exemplifica în sensul celor afirmate situația creată la evaluarea națională 2016, care nu este un caz singular, an în care au plecat din județ 600 de absolvenți ai învățământului gimnazial din totalul de 2.391 înscriși, deci un procent de peste 25%. Nu este de neglijat aspectul că, în majoritatea lor, peste 80% din cei care au plecat sunt elevi cu medii de admitere între 8 și 10.

Este de la sine înțeles, făcând un calcul simplu, că cei 600 de absolvenți care au plecat din județul Giurgiu ar fi modificat ulterior, și în mod substanțial, procentul de promovabilitate la bacalaureat. Cei care au rămas să-și continue studiile în unități școlare din județul Giurgiu se orientează în special către liceele tehnologice.

Profesori bine pregătiți, în special profesori de matematică, limba română și limbi străine, se transferă anual către unități școlare din municipiul București, iar în locul lor vin cadre didactice mai puțin pregătite.

La examenul de titularizare din anul 2017, procentul de promovabilitate a fost de aproximativ 40%. Mulți dintre profesorii care se prezintă la concursurile pentru ocuparea posturilor didactice obțin rezultate slabe, deseori note și medii sub 5, dar acest lucru nu-i împiedică să participe an de an la aceste concursuri. Și sunt situații în care aceștia, pe legislația actuală, chiar ajung să predea la clase.

Profesori necalificați predau în unitățile școlare din județul Giurgiu. Se prezintă la concursul specific profesori necalificați, profesori cu studii superioare (care predau altă materie decât cea pentru care s-au pregătit) și/sau absolvenți de studii medii care optează pentru predarea unor materii din curriculum, care, în conformitate cu prevederile legale actuale, ajung și predau în localități izolate sau acolo unde există deficit de cadre didactice calificate.

Soluția care se impune de urgență este modificarea legislației învățământului, în sensul în care să nu mai fie permis accesul cadrelor didactice necalificate în sistem. Situația se poate rezolva permițând cadrelor didactice calificate să predea mai multe ore peste norma didactică, deoarece în momentul de față ele pot preda doar nouă ore peste normă.

Mulțumesc.

Senator de Giurgiu, Circumscripția nr. 19, senator PSD Cristian Marciu.

Romulus Bulacu

#33326

Mulțumesc, domnule președinte. Dragi colegi,

Titlul declarației politice: „Măsuri cu efecte nocive în economia românească”.

Lipsa coerenței în programul de guvernare, bâlbâiala declarațiilor, de la miniștri până la premierul _de jure_ și cel _de facto_ , retractările, taxele și impozitele adăugate și legislația gândită la plezneală au început să aibă efecte nocive în economia românească. Indiferența și amatorismul actualei guvernări au atins cote alarmante.

PSD a crescut standardul de viață al populației, deocamdată, din pix. Legea salarizării ascunde o mare șmecherie politică, în care majorările de salarii sunt de fapt compensări fiscale. Au fost legiferate măriri de salarii cu 25%, deși aceste majorări ascund în realitate efortul bugetar de pasare a poverii achitării contribuțiilor sociale CASS și CAS către angajat. Trăgând linie, nu va fi nicio majorare de salarii, cacealmaua fiind o tentativă, pe alocuri reușită, de a extazia populația.

Ca atare, această majorare cu 25% a salariilor bugetarilor începând cu 1 ianuarie nu va face decât să atenueze efectul schimbului de poveri fiscale dintre angajat și angajator în relația cu statul. Astfel, la fiecare 100 de lei, rămâi cu 25 de lei în buzunar, deoarece în viitor Guvernul PSD îți va smulge contribuții sociale de 35%, în loc de 16,5%. O matematică simplă arată că multă lume va primi chiar mai puțini bani.

Tocmeala de iarmaroc pe salariile bugetarilor ascunde, în fapt, secretul stagnării în sărăcie. Din perspectivă economică, mărirea bruscă a anvelopei salariale are ca efect imediat dezechilibre mari, deoarece nu au mai rămas bani pentru investiții. Acest lucru afectează indirect sectorul privat și reduce capacitatea economiei de a genera veniturile necesare pentru bugetul statului. Partea aparent bună, dar extrem de fragilă este creșterea consumului, care urcă produsul intern brut.

Problema este că niciuna dintre propunerile de majorare nu este însoțită de analize financiare detaliate, iar colectarea veniturilor la stat a scăzut. Aplicarea în acest fel a programului de guvernare reprezintă garanția că România va experimenta foarte curând o criză similară cu cea din perioada 2008–2010.

Majoritatea măsurilor din programul de guvernare influențează economia României în așa fel încât dezastrul devine inevitabil. Creșterea cheltuielilor publice, mult mai rapid decât dinamica PIB-ului, concomitent cu numărul controalelor ANAF, duce inevitabil la deficite publice mai mari, datorie publică mai mare, șomaj și economie la negru.

Cu toate că Guvernul PSD a moștenit o economie solidă, cu creștere economică, rată a inflației mică, șomaj scăzut, un deficit bugetar sub 3% și și-a luat angajamentul, inclusiv în fața partenerilor europeni, că nu va deteriora niciunul din acești indicatori macroeconomici, după doar șase luni de guvernare deja o parte din aceste repere dau semnale negative: datoria publică a crescut, investițiile au fost tăiate la minimumul istoric, iar fondurile europene sunt zero. Deciziile luate de social-democrați au deteriorat sănătatea economiei, actuala guvernare încercând să experimenteze pe pielea noastră ceea ce manualele de specialitate au trecut de mult la capitolele „Așa nu!”.

În timp ce Tudose și Dragnea verifică scurgerea de gaz cu lumânarea aprinsă, iar populația este influențată de hipnoza măririlor salariale, analiștii financiari interni și externi atrag atenția asupra unui posibil șoc financiar, cu începere la sfârșitul acestui an sau, cel mai târziu, la începutul anului viitor. Să nu uităm că, din păcate, la noi crizele economice au fost majore, cu dimensiunile unor furtuni devastatoare din punct de vedere social și politic.

Guvernul a adoptat un comportament autist, caracterizat prin declarații iresponsabile și propuneri legislative care, deși nu trec de stadiul de vorbe, au efecte negative imediate. La o zi după ce premierul Tudose, adept al epocii banului ascuns sub saltea și al salariului în plic, a comparat băncile cu banditul Terente, acțiunile unor instituții bancare au coborât cu trei-patru procente. Declarațiile ministrului de finanțe Ionuț Mișa privind desființarea pilonului II de pensii au generat probleme la bursă. Suprataxarea sau introducerea unui impozit pe cifra de afaceri, taxa de solidaritate, deși au fost vorbe până acum, au întunecat perspectiva dezvoltării afacerii, pentru investitorii români și străini.

Bomboana de pe coliva economică o reprezintă totuși anihilarea investițiilor publice. Guvernul a decis să aloce acestui capitol mai puțin de 0,1% din PIB. În același timp, așteaptă ca mediul de afaceri, pe care l-a agresat și obosit în permanență, să fie profitabil, solid și competitiv. Ceea ce PSD se încăpățânează să înțeleagă este că investițiile publice sunt gura de oxigen pe care o așteaptă tot mediul de afaceri din România.

Momentul încheierii mascaradei e însă aproape. Ceasul contabilizării loviturilor date de PSD economiei românești ticăie asurzitor, în ritm alert.

Romulus Bulacu, senator PNL de Vâlcea. Vă mulțumesc.

Alexandru Pereș

#38635

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Onorați colegi senatori,

Titlul declarației politice de astăzi este „În guvernarea PSD, Ministerul Turismului a devenit «Brigada Diverse la munte și la mare»”.

Potențialul turistic constituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul oamenilor, conducând la realizarea unor activități turistice. România a fost înzestrată cu un vast potențial turistic, care include obiective naturale, fie că vorbim de turism montan, de litoral, de Delta Dunării, turismul cultural sau chiar turismul ecumenic.

Conform Wikipedia, elemente ale turismului colectiv în România sunt atestate documentar în trecut, când a apărut turismul balnear, acestea fiind menționate în localitățile: Băile Felix – în secolul al XV-lea, Ivanda și Lipova – în secolul al XVI-lea, Bazna – în secolul al XVII-lea, Băile Herculane – în 1734, Olănești – în 1760, Borsec – în 1770, Vatra Dornei – în 1788. În secolul al XIX-lea se dezvoltă stațiuni balneoclimaterice, existând 23 de stațiuni de interes general, 78 de interes local și 38 de localități cu izvoare minerale.

Primele activități turistice organizate în România datează din a doua parte a secolului al XIX-lea. Au apărut o serie de asociații, organizații, societăți, cluburi și altele, care desfășurau activitatea turistică pe unele arii geografice, căutând să atragă turiști din toate păturile sociale și care sponsorizau, de asemenea, amenajarea unor obiective turistice.

În 1971 a luat ființă Ministerul Turismului și Sporturilor, for de conducere, îndrumare și coordonare organizatorică, căruia îi erau subordonate oficiile județene de turism.

Pe lângă modernizarea și transformarea vechilor stațiuni balneoclimaterice, au apărut și altele noi: Mangalia Nord, Năvodari, Voineasa, Costinești, Bâlea Lac, Durău, Piatra Arsă și, sigur, și altele.

Între anii 1976–1980, direcțiile prioritare de dezvoltare a turismului s-au orientat spre valorificarea stațiunilor montane, dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice și modernizarea stațiunilor de pe litoral. Au fost amenajate mijloace moderne de transport pe cablu: telecabine, telescaune, teleschiuri.

În 1982, turismul din România cuprindea peste 155.000 de locuri pe litoral, peste 38.000 de locuri în stațiuni montane, aproape 45.000 de locuri în stațiuni balneoclimaterice și aproximativ 20.000 de cabane și alte forme de găzduire.

Din păcate, în anii ’90, multe dintre stațiunile turistice etalon ale țării noastre au fost lăsate în paragină sau devalizate, ceea ce a condus inevitabil la scăderea potențialului turistic, mai precis la vicierea turismului ca ramură importantă în economia națională.

În ultimii 10–15 ani, prin investiții private, s-a reușit cât de cât să fie revigorat turismul autohton, dar, până când noua conducere a ministerului de resort nu va face sau nu va înțelege să fie partener sincer al patronatelor și operatorilor din turism, nu se va ajunge niciodată ca acest domeniu să redevină o ramură importantă în economia națională. ## Stimați colegi,

Turismul românesc are nevoie de un minister de resort modern, cu viziune, transparent și deschis dialogului, cu rol primordial de coordonare, dezvoltare și promovare a turismului în ansamblul său, prin adoptarea unei legislații unitare și predictibile la nivel de ramură, nu de luptător cu evaziunea fiscală, deoarece există alte instituții ale statului care se ocupă de acest lucru.

Nonsens, Ministerul Turismului a devenit „Brigada Diverse la munte și la mare”, alegând să facă și el lupta antifraudă, pe când ar trebui să elaboreze și să promoveze politici moderne în domeniul său de activitate.

În loc ca acesta să lanseze o dezbatere publică de anvergură cu patronatele și operatorii din turism cu privire la ce probleme și neajunsuri ar trebui să răspundă concret noua lege a turismului, pune boii înaintea carului, practică specifică de altfel PSD-ului, făcând proiectul de lege al noii legi a turismului fără a consulta în prealabil pe nimeni dintre cei care dezvoltă cu adevărat afaceri în domeniul turismului.

În această vară, Ministerul Turismului a pus în dezbatere publică două proiecte de acte normative ca reglementare viitoare, numai că în realitate unul dintre acestea va abroga cu totul actul normativ pe care îl va modifica celălalt. Mă refer la Proiectul de ordonanță pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, publicat pe site-ul ministerului în data de 21 iulie 2017, și Proiectul legii turismului, publicat pe site-ul ministerului în data de 24.08.2017.

Stimate domnule ministru al turismului,

Eu înțeleg că ministerul pe care îl conduceți este indecis și a început să inițieze proiecte de acte normative cu termene de intrare în vigoare din ce în ce mai îndepărtate. Un caz concret este chiar noua lege a turismului, pe care o propuneți să intre în vigoare în 180 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României.

Totuși, nu considerați că era preferabil și de bun-simț să vă consultați în prealabil, timp de 180 de zile, cu toți factorii implicați în domeniul turismului și apoi să elaborați astfel de proiecte de acte normative, fără a improviza? Legislația în vigoare din domeniul turismului este constituită printr-un amalgam de ordonanțe, hotărâri de guvern, ordine de ministru și așa mai departe, iar fără un parteneriat corect între Ministerul Turismului și mediul de afaceri din turism nu veți reuși, domnule ministru, s-o asanați.

Chiar trebuie să apeleze premierul Mihai Tudose la sprijinul tehnic de la Banca Mondială și pentru realizarea problemelor de la Ministerul Turismului?

Stimați colegi senatori,

Cu respectul cuvenit, vă invit pe toți să reflectați la ceea ce am expus în prezenta declarație politică și să decideți în consecință cu privire la necesitatea organizării unor ample dezbateri în cadrul Parlamentului României cu privire la viitorul turismului românesc și la elaborarea unui nou pachet legislativ în acest domeniu, dezbateri ample pentru o legislație modernă, consolidată și predictibilă, cu participarea Ministerului Turismului și a mediului de afaceri din turism. Mai precis, luarea unei decizii politice consensuale cu privire

la înființarea unei comisii parlamentare pentru elaborarea Legii-cadru a turismului și a Strategiei de dezvoltare a turismului autohton, cu respectarea tuturor condițiilor privind transparența, dezideratul final fiind acela de a consolida turismul românesc ca ramură de importanță strategică în economia națională.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Senator PNL de Alba, Alexandru Pereș.

Doru Adrian Pănescu

#45458

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Obiectul declarației mele: „Comasarea universităților – un pas pentru asigurarea vizibilității internaționale a învățământului superior din România”.

Învățământul universitar din România a ajuns într-o situație care impune să redeschidem un subiect sensibil – posibilitatea comasării universităților.

Propusă ca măsură în Legea nr. 1/2011, dar mai mult ca o speranță, fără o metodologie concretă de aplicare, ideea comasării instituțiilor de învățământ superior nu trebuie să fie una pe care să o trecem în plan secund, doar pe baza considerentelor politice.

Trăim într-o societate mondială în care competitivitatea în domeniul științei, resursele pentru mediul educațional și în mod special resursa umană a profesorilor devin din ce în ce mai concentrate în nuclee. Asocierile de universități, consorțiile, universitățile multidisciplinare, construcțiilemamut cu facultăți în mai multe zone ale unei țări încep să urce în clasamentele internaționale care validează activitatea științifică, precum și pe cea didactică.

Aproape sigur, unica speranță pentru ca numele unei universități din România să poată fi regăsit în partea superioară a unuia dintre clasamentele internaționale spre care instituțiile de învățământ superior românesc privesc cu râvnă este, în acest moment, comasarea, fiindcă oricum, la cum arată situația astăzi, universitățile din România sunt finanțate într-o manieră discutabilă, punându-se accent pe cantitate, pe numărul de studenți înscriși, și nu îndeajuns pe performanța colectivului academic, pe rata de angajabilitate a absolvenților, pe prestigiul unei instituții de învățământ superior sau pe conexiunea cu mediul de afaceri.

Într-un raport al Comisiei Europene, „Designing strategies for efficient funding of higher education in Europe”, întocmit în 2013, se fundamentează importanța acestor fuziuni, comasări sau colaborări strânse între universități. Raportul scoate în evidență un lucru foarte important. În multe dintre aceste țări, în ciuda inițiativelor individuale ale unor universități mari, de tradiție, aceste fuziuni nu s-ar fi realizat dacă statul nu ar fi intervenit pentru a crea un cadru legal favorabil, care să încurajeze universitățile să facă acest pas. Există cazuri concrete, identificate în raportul respectiv, în care universitățile publice le-au absorbit pe cele private. Mai mult, în țările care au ales să dezvolte mecanisme speciale pentru a sprijini comasarea universităților, au existat inițiative multianuale de finanțare de către ministerele de resort.

De exemplu, în Germania, programul „Inițiativa pentru excelență” oferea aproape 5 miliarde de euro, pe o perioadă de 10 ani, pentru dezvoltarea universităților care aleg să se asocieze, precum și pentru proiecte concrete de cercetare ale acestora, cum ar fi dezvoltarea unor școli doctorale de profil. În Franța, programul „Investiția în viitor” urma cumva șablonul german, oferind 3,5 miliarde de euro, și nu răsplătea doar clusterele de cercetare, ci și strategiile de dezvoltare ale instituțiilor de învățământ superior, acea excelență mult invocată și în România, dar pentru care nu există încă instrumente eficiente de identificare.

Să ne imaginăm cum ar arăta o Universitate din Timișoara care să cuprindă și universitatea generalistă, și pe cea tehnică, și pe cea cu profil mecanic. Sau Universitatea din Iași, în care cea mai veche universitate din țară, „Alexandru Ioan Cuza”, să reprimească în sânul ei specializările care s-au desprins în perioada comunistă în institute: cel tehnic, cel de medicină și cel agronomic.

Am ajuns în situația de astăzi și pentru că în perioada comunistă, când în Europa universitățile se dezvoltau într-un ritm galopant, în România, ținute departe de progresul științific din afara granițelor, instituțiile de învățământ superior au fost fărâmițate, în mai multe zone ale țării, în diverse institute cu profil separat. Ulterior, după 1990, au răsărit, pe lângă universitățile private, unul din businessurile cele mai de succes de după revoluție, și tot felul de universități în localități mici, care au reușit mai degrabă să știrbească din bazinul de recrutare al universităților de tradiție decât să ofere o alternativă viabilă educațională. Fiindcă universitatea nu este ca o școală generală sau profesională, ea nu trebuie să existe pretutindeni pentru a garanta accesul la educație. Universitatea reprezintă elita învățământului pentru cei care se specializează într-un domeniu și pregătirea în domeniul studiilor superioare nu face parte din învățământul obligatoriu. Trebuie să fie o alegere conștientă a fiecărui student în parte, iar Europa ne oferă mai multe exemple din acest punct de vedere.

La nivelul anului 2015, BBC nota că de la începutul secolului au avut loc 100 de fuziuni, în 47 de țări europene, din motive ce țin de scăderea finanțării învățământului superior, nevoia de creștere a notorietății la nivel mondial, de a fi mai relevante în a atrage fonduri pentru proiecte de cercetare și de a deveni atractive pentru studenții din afara granițelor țării. Doar în Estonia, în 12 ani, 2000–2012, numărul universităților a scăzut de la 41 la 29, exemplul cel mai la îndemână fiind Universitatea din Tallinn, care a integrat opt alte instituții de învățământ superior mai mici. Franța și-a propus să formeze o universitate care să ajungă în primele zece din lume, formând un fel de consorțiu, strâns sub numele Universitatea Federală Paris-Saclay, care includea cunoscuta École Polytechnique Paris, una dintre cele mai bune școli de business din lume...

Victorel Lupu

#52710

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Măsuri importante implementate în sprijinul agriculturii”.

S-a vorbit foarte mult, în ultimii ani sau poate zeci de ani, despre importanța agriculturii în economia românească. S-a vorbit și despre faptul că agricultura poate fi unul dintre motoarele economice ale României. De fiecare dată se identificau măsuri, se propuneau programe, însă concret nu se întâmplau foarte multe lucruri.

Am discutat cu fermieri, agricultori din județul Iași, am urmărit măsurile implementate din programul de guvernare și care vizează agricultura. Pot să afirm că este pentru prima dată în ultimii 10–15 ani când un guvern se preocupă cu adevărat de funcționalizarea unui domeniu care este vital pentru România.

Pornind de la acordarea la timp a subvențiilor, extinderea sistemului de irigații și continuând cu fondurile europene atrase în acest an pentru agricultură – 2,255 de miliarde de euro, Ministerul Agriculturii și-a arătat preocuparea pentru sprijinirea unui domeniu de activitate care în trecut a fost susținut mai mult din vorbe. A fost lansat programul „Tomate românești”, în cadrul căruia 7.323 de fermieri urmează să primească fonduri. Sumele alocate pentru beneficiari se ridică la 3.000 de euro pentru suprafața de minimum 1.000 de metri pătrați cultivată. Și în județul Iași sunt 103 cultivatori care au accesat programul.

Toate cele 34 de puncte de lansare din cadrul programului antigrindină sunt funcționale. Județul Iași are trei centre noi antigrindină. Până la sfârșitul anului 2017, suprafața de protecție a unităților de combatere Moldova 1 – Iași va ajunge la circa 177.000 de hectare.

A început alocarea fondurilor pentru cadastrarea gratuită în agricultură. Obiectivul principal al Programului național de cadastru și carte funciară 2015–2023 (PNCCF) este înregistrarea gratuită a tuturor imobilelor – terenuri, clădiri și apartamente – din România în Sistemul integrat de cadastru și carte funciară.

PNCCF este finanțat din veniturile proprii ale ANCPI – peste 4 miliarde de lei –, precum și din fonduri externe, obținute prin Programul Operațional Regional, în cuantum de peste 300 de milioane de euro. De asemenea, în cadrul acestui proiect, o altă sursă de finanțare pot fi fondurile din bugetele locale.

Dintre cele 2.949 de primării eligibile, care pot solicita bani pentru realizarea cadastrului gratuit pentru cetățeni, până la sfârșitul lunii iulie, 2.104 au semnat contracte de finanțare cu oficiile de cadastru din țară. Cele mai multe contracte de finanțare, și anume 98, au fost semnate în județul Olt. Urmează Iașiul, cu 85 de contracte, Teleorman – 78 de contracte, și Neamț – 72 de contracte.

Valoarea celor peste 2.000 de contracte de finanțare este 302,1 milioane lei. Potrivit ANCPI, în 2017 au fost alocați pentru lucrări de cadastru 442,3 milioane de lei, pentru un număr de maximum 7,3 milioane de imobile. Fiecare primărie poate primi în acest an 150.000 de lei, față de 135.000 de lei în 2016.

A fost lansat Programul de reabilitare a infrastructurii de irigații. În prima etapă a Programului de reabilitare a infrastructurii vor intra 1,3 milioane de hectare. Abia în 2020 vom putea vorbi de o suprafață de 2 milioane de hectare udate.

Proiecția costurilor pentru 2017 reprezintă 90 de milioane de lei, bani care vin de la bugetul de stat pentru aducerea apei gratis la stațiile de punere sub presiune, toate celelalte cheltuieli pentru infrastructura secundară revenind în sarcina organizațiilor de udători.

Din cele 40 de amenajări aflate în atenția Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, care acoperă în jur de 380.000 de hectare, 9 vor intra în execuție în luna august, iar celelalte 31 de amenajări vor intra în faza de construcțiimontaj în 2018, având termen de finalizare de patru ani.

Pe plan local, apreciez și preocuparea conducerii executive a Consiliului Județean Iași, care caută să vină în sprijinul fermierilor și agricultorilor din județ.

A fost funcționalizat în acest an primul parc agroindustrial din județ, care este închiriat în proporție de 80%. S-a creat acolo inclusiv un centru unic pentru consiliere și informare,

unde se regăsesc reprezentanți ai Direcției pentru agricultură, APIA și AFIR. A fost depus pentru finanțare europeană un proiect de 3.000.000 de euro pentru extinderea acestui parc.

Centrul Regional Tehnologic de Transfer în Agricultură și Zootehnie va dispune de o linie de sortare, procesare și ambalare pentru legume și fructe, solicitate de fermieri.

De asemenea, a fost lansată și ideea formării unor platforme expoziționale care să permită dezvoltarea acestui parc, astfel încât să devină locul de desfășurare a unor importante evenimente organizate la Iași în domeniul agriculturii.

În două săptămâni se va organiza la TransAgropolis tradiționalul târg pentru fermieri Agralim.

A fost înființat Clusterul pentru agricultură și zootehnie „Agro Ferma”, un instrument util pentru creșterea competitivității economice în domeniul agricol la nivel regional și care va facilita accesul celor interesați la fonduri europene. Acest lucru ne arată faptul că agricultura românească și ieșeană funcționează și o face cu rezultate pozitive.

Se pot realiza lucruri frumoase și proiecte de durată pentru dezvoltarea agriculturii. Una dintre prioritățile actualei guvernări trebuie să fie modernizarea mediului rural, iar aceste demersuri vin tocmai în sprijinul agricultorilor.

Mulțumesc pentru atenție.

Victorel Lupu, senator, Circumscripția electorală nr. 24 Iași.

Emilia Arcan

#58635

Vă mulțumesc și eu, domnule președinte de ședință. Bună dimineața, doamnelor și domnilor senatori!

Tema declarației politice de astăzi se intitulează „Școala românească în anul 2017–2018”.

## Distinși colegi,

Ne aflăm la mijlocul lunii septembrie și, ca în fiecare an, în această perioadă problematica educației și a școlii devine, în preajma începutului fiecărui an de învățământ, de mai mare actualitate. Din păcate, și de această dată educația este prezentată în fața opiniei publice ca fiind domeniul sumbru în care nimic nu se întâmplă, nimic nu este bun, deși lucrurile nu stau deloc așa în realitate.

Așadar, mă voi referi astăzi la această problemă de actualitate, pentru că nu sunt de acord ca în fiecare toamnă să rezulte, pe ecranele televiziunilor și în presa scrisă, aceleași imagini, clișee și neajunsuri din școli.

Nu a fost început de an în ultimele două-trei decenii să nu auzim de școli neigienizate, cărora le cad tavanele, să nu se poarte discuții despre lipsa manualelor sau manuale inadecvate, despre lipsa profesorilor calificați și suplinirea acestora cu personal slab pregătit, cum rezultă din unele informații de la concursurile de titularizare și suplinire. Sunt aceleași critici adresate ministerului și miniștrilor, oricare ar fi fost aceștia.

Eu cred că există și astfel de neajunsuri, dar nu acestea au ponderea cea mai mare. Ele sunt știri de presă, pentru că atrag atenția și fac audiență, însă învățământul românesc are, actualmente, o altă față, pozitivă.

Eu văd că grădinițele, școlile și liceele – mă refer la clădirile acestora – din orașe și chiar din multe comune din România arată frumos, sunt bine îngrijite și dotate, dar cine nu a lucrat în administrația publică și umblă doar cu știri de senzație nu evaluează corect uriașul efort de modernizare a așezămintelor de învățământ, eforturi depuse de primarii noștri, de consilierii locali și județeni, precum și de guvernele care s-au succedat la putere.

S-au alocat cu mult interes și folos fonduri uriașe pentru reabilitarea și modernizarea școlilor, s-au dotat laboratoare și ateliere, s-au achiziționat microbuze pentru transportul elevilor, a crescut numărul de burse, s-a îmbunătățit salarizarea personalului didactic și nedidactic și încă se mai pot enumera multe realizări.

Grație acestor eforturi, avem astăzi multe școli pregătite pentru începerea noului an școlar, mulți învățători și profesori, elevi care fac cinste învățământului din țara noastră.

De ceva timp are loc o dezbatere bine-venită asupra manualelor alternative, în sensul reducerii variantelor și al îmbunătățirii conținutului și a metodologiei pedagogice, dezbatere despre care am convingerea că se va solda cu rezultate satisfăcătoare.

Anul acesta, Guvernul PSD–ALDE a venit cu o nouă lege a salarizării în sectorul bugetar și cu un program de creștere a salariilor în educație, iar Parlamentul României, prin adoptarea acestora, a pus încă o piatră la temelia modernizării învățământului și a carierei didactice.

Iată, distinși colegi, că se întâmplă și multe lucruri deosebit de bune în aria școlii românești și închei cu speranța că acest progres va continua prin efortul minunaților oameni din învățământul românesc, din administrația publică locală și centrală, precum și prin susținerea și contribuția oamenilor din mediul public.

Luni, fiind momentul deschiderii noului an școlar, pe această cale le transmit și eu tuturor celor din educație să ia startul unor noi succese! Elevii să se bucure de fiecare zi de cunoaștere, care să-i facă mai buni, iar cadrele didactice să aibă satisfacții profesionale și personale în nobila carieră didactică! Așadar, succes tuturor, un an ușor și în iunie 2018 să numărați roadele muncii fiecăruia!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Sunt Emilia Arcan, senator PSD de Neamț, Circumscripția electorală nr. 29.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Ședința