Rareș Tudor Pop

Mulțumesc. Bună ziua! Domnule președinte,

Stimați colegi,

S-ar putea crede că urmează să citesc un raport de cel puțin 1.000 de pagini. Și pe bună dreptate.

Istoria recentă a sistemului sanitar românesc este un șir nesfârșit de abuzuri și tragedii, care, e adevărat, au inspirat regizori și ne-au adus distincții importante la marile festivaluri europene de film.

Paralizat de influența politicului, corupt pe toate palierele de uriașele sume de bani provenite din contribuții, autocratic și discreționar, „dacă vreau să închid o secție, o închid” – citatul aparține distinsului coleg, deputat al PNL, domnul Stamatian –, sistemul sanitar românesc este pentru cei mai mulți dintre noi ciumă și pentru foarte puțini, cei aleși, mumă.

Au fost și sunt, desigur, insule de speranță în tot acest „Gulag” românesc al sănătății publice.

Tineri sau bătrâni, medici sau manageri, asistente sau simpli brancardieri, profesioniști la început de drum sau veterani îndreptățiți cu adevărat să poarte medalii de merit, acești oameni sunt singurele lumini pentru pacienții români, condamnați să înoate într-un ocean de neputință, disperare și confuzie. Ba chiar nu de mult a existat și un tânăr ministru care, în primăvara lui 2016, a început curajos o reformă, în numele căreia astăzi este demonizat în fel și chip în mass-media...