Mircea Diaconu

## Mulțumesc.

Ca să vă captez atenția, o să fac apel la un cântec românesc care umblă liber de vreo 150 de ani. Citez: „Pe ulița armenească/Trece-o ceată țigănească./Ciocănește, bocănește,/Neica calu-și potcovește.”

Vedeți, iată, în ce situație cumplită ne aflăm, pentru că, pe pretinsele documente europene, ar trebui să cântăm de azi înainte: „Pe ulița armenească/Trece-o ceată românească”.

Iertați-mă, cădem în ridicol câtă vreme încercăm să reglementăm ceea ce nu e de reglementat, după părerea mea.

Vă dau un exemplu din viața de zi cu zi. Au venit unii și au zis: „de mâine, această stradă... acest spital se numește «1 Mai»”. Au trecut 60-70 de ani și tot „Filantropia” s-a numit, chiar dacă scria, așa, într-un fel.

Vă amintesc că, astăzi, au venit alții și au zis că nu se mai numește „Moghioroș”, ci se numește nu mai știu cum. Ei, tot „Moghioroș” este! Întâlnirea dintre mine, tine – alo! –, tot la Moghioroș se petrece.

Există un reflex, e o natură a lucrurilor. Cine nu izbutește să o înțeleagă și să o respecte, înseamnă că nu e înțelept.

Părerea mea este că, în niciun caz, nici măcar în argumentație nu trebuie să folosim situația, starea de urgență, dacă vreți, a criminalității, statisticile etc., etc., nicio hotărâre nu trebuie luată la nervi – în niciun caz – și nu cred că asta este esența problemei. Absolut deloc.

Dacă am fi înțelepți, într-adevăr, pe orice cale, nu pe retragerea în comisie – are dreptate doamna senator Vasilescu –, cred că trebuie să ne retragem orice reglementare în domeniu, începând cu greșeala, cu zelul, care nu e singular, din 1991–1992.

Vă mulțumesc tare mult și sper că veți găsi sau vom găsi soluția înțeleaptă.