Petru Șerban Mihăilescu

Mulțumesc colegului că a pus problema foarte corect. Deci nu a întrebat ce se întâmplă cu autoritatea, ci a întrebat ce se întâmplă cu persoana.

Fondul problemei este următorul, și îmi permit să dau aceste lămuriri pentru că am participat la toate aceste chestiuni. De câte ori a fost numit un director pe criterii politice a apărut o ordonanță care să permită numirea acestuia, și celălalt dinainte a fost obligat să facă apel la justiție, și s-a ajuns la o situație de neconceput în această chestiune.

Revin la istorie, foarte scurt, pentru ca să înțelegem că este totuși corect cum procedează Senatul în această seară. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 134/2006, cea care face obiectul reexaminării pe care o discutăm la acest punct, practic a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2008, deci cererea de reexaminare nu mai are obiect.

În acest moment, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 106/2008 se abate de la cerința importantă a Uniunii Europene ca această autoritate să fie în subordinea Parlamentului. Deci un alt motiv, indiferent că este faza întâi sau va urma o fază ulterioară.

Prin faptul că sunt două Camere ale Parlamentului în România, această abrogare de către Senat obligă Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale să vină urgent în perioada în care proiectul de lege va pleca de la noi, până la decizia finală a Camerei Deputaților, care este Cameră decizională, cu un proiect de ordonanță corectat pe baza recomandărilor Uniunii Europene. Aceasta este sarcina. Autoritatea Națională pentru Comunicații rămâne în funcțiune până la votul definitiv al Camerei Deputaților.

Recunoaștem că este o situație inedită, dar modul în care au procedat directorii acestor autorități nu a fost cel mai corect. Cred că prin acest exemplu dovedim Guvernului ce rău este când, de fiecare dată, apare o invazie de ordonanțe care, de multe ori, produc asemenea...