Șerban Nicolae

Mulțumesc.

Credeam că lucrurile erau suficient de lămurite.

Nu mă refeream la majorități conjuncturale. De-a lungul unei legislaturi, nu am avut o majoritate constantă de două treimi, niciodată, după 1992. De altfel, nici cea din 1990–1992 nu a rămas la 66%, cât câștigase atunci Frontul Salvării Naționale. Iar exemplul Guvernului Boc este cel mai puțin dorit.

Dar revin asupra chestiunii importante. Alternativa care ni se sugerează presupune să așteptăm cu publicarea în Monitorul Oficial a textului inițiativei de revizuire, adoptată de Parlament, până când se pronunță Curtea Constituțională, încă cinci zile. Dar termenul de 30 de zile este calculat de la data la care se pronunță Parlamentul.

Aș reaminti celor care poate nu erau în politică până în 2003 că în Constituția din 1991, cu votul a două treimi din numărul parlamentarilor, putea fi înlăturată obiecția de neconstituționalitate constatată de Curtea Constituțională. Și am funcționat așa din 1991 până în 2003, fără să existe blocaje instituționale sau politice de natură constituțională. Repet, cu votul a două treimi din Parlament, era înlăturată opinia Curții Constituționale în cazul în care constata neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe de guvern.

De aceea, vă rog să fiți de acord că esențial este să respectăm textul constituțional, care impune 30 de zile până când poporul..., cel târziu 30 de zile, până când poporul este chemat să se pronunțe, prin referendum, asupra inițiativei de revizuire în forma adoptată de Parlament.

Mai mult decât atât, nu putem impune sancțiuni în cazul în care Curtea Constituțională depășește termenul de cinci zile, din diverse motive. Și nici nu putem spune electoratului: vă rugăm să mai așteptați cu pronunțarea prin referendum, pentru că încă nu avem o decizie a Curții Constituționale. Remediul corect legislativ pentru toate aceste ipoteze este cel pe care vi-l propun comisiile în forma adoptată a raportului de admitere a propunerii legislative.

Vă mulțumesc.