Minerva Boitan

Domnule președinte, Domnule ministru, Stimați invitați, Stimați colegi,

Sigur, s-au spus foarte multe astăzi aici. Îmi pare rău că domnul prim-ministru nu mai este prezent, domnul prim-ministru, care este un campion al neadevărurilor pe unitatea de timp, a spus astăzi un mare adevăr. Și adevărul acela este următorul: nu poate guverna decât dacă are bani de la alții. E supărat că nu i-au lăsat liberalii mai mulți bani, și atunci a apelat la Fondul Monetar Internațional. Dar atunci nu s-a gândit nimeni să facă un referendum, să întrebe „acest popor” – cum le place să spună – dacă este de acord la subjugare financiară pe generații întregi, pentru a plăti aceste datorii și, bineînțeles, a plăti fanteziile acestei guvernări. Coborând în concret, spune domnul prim-ministru „așa nu se mai poate”, chiar nu se mai poate așa, chiar trebuie făcut ceva. Chiar trebuie să spunem adevărul, și adevărul, realitatea românească, din 2010 este următorul: s-a ajuns la un raport de 1/1 între persoanele active și peroanele aflate la vârsta incapacității de muncă. Motivele sunt multe și dumneavoastră, în mare parte, le cunoașteți, de la motive electorale, de la motive legate de restructurarea unor sectoare, de la motive legate de integrarea noastră în structuri internaționale s-a făcut o transmutare a persoanelor, uneori, de vârstă activă în categoria pensionarilor. Și rezultatul care este? Cel pe care-l spune domnul ministru Șeitan, de a cărui expertiză în domeniu chiar nu ne putem îndoi, că sistemul nu mai este sustenabil. Așa este, noi suntem de acord, dar de ce trebuie să vorbim și să acceptăm bugetul pe care îl are la dispoziție Guvernul Boc? De ce nu trebuie să-l întrebăm despre măsurile pe care le preconizează pentru a crește acest buget? De ce nu trebuie să-l întrebăm ce face ca să crească locurile de muncă? Ce face ca să întoarcă milioanele de români din străinătate care, în loc să contribuie la bugetul de asigurări din România, pentru părinți, bunici, cum spunea cineva, contribuie la sisteme de asigurări din alte țări, pentru că România nu le oferă decât șanse de emigrare. Ce face Guvernul Boc? Cred că asta este marea problemă. Îi dă dispoziții unui ministru al muncii să croiască, dacă vreți, o lege după bugetul pe care i-l pune la dispoziție. În mod normal, lucrurile se desfășoară altfel. Faci o lege și găsești bugetul corespunzător pentru a o pune în aplicare. Vine cu formule, de acum – zic eu – de-a dreptul hilare: jos pensiile nesimțite!

Domnule prim-ministru, ați fost participant la realizarea acestor pensii speciale. Sunt convinsă că le-ați votat. Sunt convinsă că pe o mare parte dintre ele chiar le-ați susținut, așa cum știți să susțineți un obiectiv, dar tot dumneavoastră spuneți că ele nu afectează foarte tare bugetul. De ce nu recunoașteți că incapacitatea managerială a acestui Guvern vă aduce în situația de a face o lege strâmbă pentru un buget insuficient.

Sigur că sunt foarte multe lucruri de spus. Nu ați făcut o dezbatere publică. Ați făcut așa cum se întâmpla în Poliție pe vremuri, întâi te bătea și pe urmă te întreba cine ești. Ați trimis proiectul și pe urmă au început să vină la discuții asociațiile celor vizați de aceste modificări. Noi am stat cu foarte mulți de vorbă. Nemulțumirea este generală și veniți aici, ca și domnul ministru Oprea, să spuneți că apărați. Pe cine? Pe cei pe care îi atacați? Puteți fi în același timp și atacanți și apărători, domnule prim-ministru? Pentru că dumneavoastră știți foarte bine, marea problemă este că nu asigurați acel punct de pensie prin acest proiect de lege. Aceasta este problema.