Günthner Tiberiu

...în repetate inițiative legislative. Sigur, referitor la ce spunea domnul senator Urban, totuși trebuie să se aibă în vedere că aceste compensări, care se fac cu statul, se fac la niveluri diferite. Este vorba despre bani care ar trebui să intre în bugetul de stat, iar compensarea s-ar face cu lucrări angajate, cu lucrări angajate de consiliile locale, deci personalități juridice diferite care au răspunderi juridice diferite. Nu cred că este corect să le punem pe toate în aceeași oală. Sigur, inițiativa legislativă a colegilor liberali încearcă să rezolve o problemă serioasă a României, pentru că în perioadă de criză economică, când nu sunt bani, investițiile sunt cele mai văduvite, deoarece instituțiile de bază ale statului, structurile din învățământ, din sănătate, din justiție, din apărare, pensiile, nu pot fi afectate. Cele mai văduvite sunt, în mod normal, investițiile. Așa se întâmplă peste tot. Partea dificilă în care se află România este că, în anii trecuți, în anii de creștere economică a fost angajat cu bună intenție, în mod sigur, un volum uriaș de investiții care astăzi, în perioadă de criză, nu pot fi plătite. Aceasta este situația dificilă cu care se confruntă astăzi România și pentru care, într-adevăr, există facturi la toate nivelurile, facturi ale investiților neachitate. În schimb, nu putem renunța la finanțarea sistemelor de bază ale statului de drept, despre care am vorbit mai devreme.

Trebuie să avem în vedere că această inițiativă legislativă nu aduce surse noi de venituri pentru a plăti aceste investiții. Pur și simplu, încearcă să regrupeze fondurile evitând, de fapt, bugetul de stat, scurtcircuitându-l. Este vorba despre obligații care ar trebui să ajungă la bugetul de stat, dar sunt, practic, deturnate înainte de a face venit la bugetul de stat către niște obligații asumate la nivel local, iar aplicarea la scară mare a unei astfel de compensări ar fi dezastruoasă pentru România. De acest lucru și inițiatorii și-au dat seama și de aceea au apelat la o formulare foarte nehotărâtă, care ridică foarte multe probleme. Ar putea ridica după aplicarea ei foarte multe nemulțumiri, nedreptăți și suspiciuni, și anume este vorba dspre formularea prin care se spune că „organul fiscal poate compensa”, deci nu este obligat, nu trebuie să compenseze, pur și simplu, poate compensa în anumite situații. Este clar că toate aceste datorii nu se pot compensa pentru că ar deregla întregul buget de stat al României, de aceea s-a apelat la o formulă de genul „poate” fără să se dea criterii, care din investiții să fie compensate și care nu, pentru că într-un proiect de lege de această formă, este în spiritul legii și faptul că unele investiții se vor compensa, unii întreprinzători vor fi compensați, iar alții nu. Fără să se stabilească criteriile, s-ar putea naște niște situații în care s-ar folosi criterii mai omenești, un comision, o cunoștință. Vor fi unii cărora li se va compensa, iar alții cărora nu li se va compensa.