Alexandru Pereș

Mulțumesc.

Declarația mea politică de astăzi are titlul „Noul Cod silvic și efectele sale asupra comunităților montane”.

Domnule președinte,

Onorat Senat,

Mă văd nevoit să trag, iarăși, un semnal de alarmă legat de efectele negative pe care legiferarea partizană le aduce economiei agrorurale montane din țara noastră, precum și legat de faptul că Guvernul Ponta abandonează strategia cu privire la zona montană a României, o practică deja cunoscută, care ne revoltă uneori, dar, din păcate, o trecem întotdeauna cu vederea.

În țara noastră, muntele ocupă circa 30% din teritoriul național și are o importanță majoră sub aspect economic, social, cultural și în ceea ce privește biodiversitatea. Toate acestea trebuie bine indicate într-o legislație specifică. Mai nou, un alt act legislativ vine să provoace discuții contradictorii. Noul Cod silvic, prin interdicțiile drastice pe care le cuprinde, mai ales cu privire la accesul animalelor domestice în fondul forestier, va tulbura echilibrul existent în zonă, fapt relevat și de cei care au, și științific, legături trainice, de suflet, cu această zonă.

Printr-un memoriu adresat de către Forumul Montan din România, domnul profesor Radu Rey atrage atenția cu privire la îngrădirea unor drepturi, de mult consfințite, ale populației din zona montană, sigur, nu prin legislație, ci prin obiceiuri consacrate de sute de ani.

Adevărata problemă a pădurilor aflate în zonele montane nu sunt animalele care pasc pe pășuni și se adăpostesc uneori la umbra pădurii, ci defrișările masive, realizate nu de populația montană, ci de companii care activează în industria lemnului. Acum, sub justificări ecologiste, urmează a fi introduse pedepse penale mari, amenzi și chiar închisoare pentru simplul acces al animalelor domestice în păduri, fără a face diferența între pădurile montane și cele din zonele de deal și câmpie. Prin aceste măsuri, răspunsul populației din satele de munte este unul singur – abandonul, renunțarea la creșterea animalelor, care va avea efect în economia

zootehnică, montană și, bineînțeles, PIB-ul României pe următorii ani. Tot am spus noi că 2% din creșterea aceea a PIB-ului de 3,5% este efectul unui an agricol bun. Să vedem ce o fi pe viitor.

Populația din zona montană se confruntă deja cu o serie de probleme grave: desființarea mineritului și a altor industrii tradiționale, care a dus la pierderea locurilor de muncă, scumpirea bruscă a traiului, prețurile derizorii pentru produsele lactate și pentru carne, prăbușirea prețului lânii, limitarea subvențiilor pentru ovine – de la 50 de capete în sus –, rata crescută a șomajului și altele. În acest context vine noul Cod silvic, care nu va face altceva decât să adâncească și să agraveze aceste dificultăți, spulberând viața oarecum liniștită a muntenilor.

Așa cum subliniază și domnul profesor Radu Ray, despre care am amintit mai sus, problemele complexe ale zonei montane s-au acumulat, atingând, în 2014, un prag critic fără precedent. Neglijând sistemul silvo-pastoral și echilibrul agroforestier, se produce un mare rău economico-social în zonele de munte, dar și în economia și societatea românească, în general. Astfel, domnul profesor susține că la conceperea Codului silvic actual s-au adus diverse argumente, multe exagerate, care au indus intoleranțe excesive privind pădurea și pășunatul. Prin art. 53 al noului Cod silvic, care precizează că „pășunatul în păduri este interzis”, nu s-a ținut cont de: