Valer Marian

Mulțumesc.

Declarația mea politică este intitulată „Mai bine «Realitatea» decât Ponta”.

„Mai bine presă fără Guvern, decât Guvern fără presă” au sunat cuvintele unuia din părinții fondatori ai Americii, Thomas Jefferson, devenit al treilea Președinte al Statelor Unite ale Americii, consacrate într-un amendament al Constituției americane. O dovadă concludentă a respectării cu sfințenie a acestui amendament o constituie demisia fostului președinte american Richard Nixon după dezvăluirile făcute de presă în cazul Watergate.

Prin amendamentul introdus de Guvernul pe care-l conduce la Codul insolvenței, cu privire la presa audiovizuală, având ca țintă fixă și imediată postul „Realitatea TV”, prim-ministrul Victor Viorel Ponta dovedește că n-are habar de amendamentul lui Jefferson, preluat de toată lumea democrată, și că n-a învățat nimic din lecțiile istoriei, deși se laudă că ultima sa lectură preferată este „Noul Principe”.

Motivul principal al introducerii amendamentului respectiv în Codul insolvenței este dorința de răzbunare a premierului Ponta, generată de firea sa egolatră, împotriva postului „Realitatea TV”, care a devenit televiziunea cea mai critică la adresa actualei guvernări, după ce a susținut USL să acceadă la guvernare. În plus, prin acest amendament, șeful Guvernului vrea să-l ajute pe amicul său Sebastian Ghiță, patronul „România TV”, care a fost implicat în falimentarea „Realitatea TV”.

Prin acest act, premierul Ponta și-a atras oprobriul aproape al întregii prese și criticile principalilor comentatori și analiști politici. Actul său a fost taxat de liderii opoziției din România, precum și de principalul său partener politic, copreședintele USL Crin Antonescu, și riscă să atragă criticile lumii democrate, începând cu Bruxelles și Washington.

Socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, liderul senatorilor PSD, avea obiceiul să facă paradă de înțelepciune, spunând că este indicat ca în viață să nu te pui rău cu trei instituții – Biserica, serviciile secrete și presa –, pentru că nimeni nu a câștigat un război cu acestea. Se pare că Victor Ponta i-a dat ascultare numai în privința serviciilor secrete cu care s-a pus bine, îndeosebi prin nașul George Maior, de la SRI. În rest, după un an și jumătate de guvernare, premierul Ponta a dovedit că nu prea are presa la inimă și că nu prea este dus la biserică.

Atacul mascat al lui Victor Ponta la adresa presei critice a coincis cu un amestec fățiș al șefului Guvernului în treburile justiției, în cazul schimbării procurorului Lucian Papici din funcția de șef al Secției de combatere a corupției din Direcția Națională Anticorupție. Ca șef al Guvernului, Victor Ponta nu avea voie nici să comande, nici să comenteze schimbarea procurorului Papici. Este adevărat că procurorul Papici a făcut, timp de șase ani, jocurile președintelui Traian Băsescu și trebuia schimbat, dar ministrul justiției, Robert Cazanciuc, și procurorul general, Tiberiu Nițu, ar fi trebuit să nu-i mai acorde delegație după expirarea a două mandate ori ar fi trebuit să-l schimbe ulterior, în urma unor consultări transparente cu procurorul-șef al DNA.