Sebastian Grapă

Mulțumesc, distinse domnule președinte de ședință. Distinșii mei colegi,

Vă cer atenția pentru câteva minute pentru un scurt rezumat, care, într-un fel, justifică și plecarea mea din Comisia juridică.

Lăsând la o parte negocierea, care trebuie să reprezinte, dacă vreți, sinteza activității în Senat, vă spun niște considerente de ordin personal care probabil că vor traduce o sintagmă pe care des o folosim, dar foarte puțini dintre noi o înțeleg.

În momentul în care colegul nostru, domnul senator Vosganian, se referea la jurământ, probabil că, la fel ca și mine și mulți dintre cei de bună-credință, înțelege prin jurământ un legământ cu Dumnezeu. Or, în momentul în care faci acest legământ cu Dumnezeu, nu-ți permiți să spui una și să gândești alta.

Vreau să vă spun că, parafrazând un coleg, al cărui nume nu-l divulg acum, ne aflăm exact ca și în parabola lui Bruegel, în care orbii îi conduc pe orbi.

Ce vreau să spun cu asta? Este foarte simplu. Există un principiu în drept. Se spune că identitatea de rațiune determină identitatea de soluții. În momentul în care vrem să fim obiectivi și să spunem un punct de vedere vizavi de evenimentele petrecute și datorită cărora este colegul nostru incriminat, păi trebuie să facem un exercițiu de memorie și să mergem în trecut. Și vă spun eu că, atunci, dacă aceste măsuri, de ajutor pentru unii și împovărătoare pentru alții, n-ar fi fost luate de către acel minister condus de domnul senator Vosganian și de către acel Guvern, România era în pragul unei explozii sociale.

Eu vin dintr-un colegiu preponderent rural – Făgăraș – Victoria. Acolo sunt două combinate care au mai trăit datorită acelor măsuri luate o perioadă de timp, pentru că acum sunt praf amândouă, sunt la pământ. E o coincidență că acționarul

majoritar al acelor combinate este un domn care este, la rândul lui, inculpat în acest dosar.

Dar vreau să vă spun și, în câteva cuvinte, o să înțelegeți că esența afacerilor rurale în zona respectivă este următoarea: în primăvară, pe datorie, se iau îngrășămintele care se plătesc în toamnă, după vânzarea recoltei, dacă această recoltă există.

Vă dați seama că perioada cuprinsă între luna martie–aprilie și septembrie–octombrie este o perioadă de speranță pentru toată lumea, de expectanță. Toți se gândesc că, luând azotatul de amoniu, care îmi vine în minte că e un îngrășământ clasic, pe care îl arunci pe teren, îți cresc cartofii și, din vânzarea recoltei, îmi rămâne o brumă de profit și îmi plătesc datoriile. Ei, înghețarea acelui preț s-a putut face numai ca urmare a faptului că materia primă, 80 și un pic la sută din tot ceea ce înseamnă prețul final de cost, a avut un preț stabilit de către ministerul de la vremea respectivă.

Mai departe. Suntem în situația în care trebuie să acceptăm că, atâta timp cât nu suntem în stare să separăm decizia economică de cea politică, sunt foarte puțini cei care nu vor răspunde unor solicitări ale Parchetului de urmărire penală pentru prezumtive fapte de corupție.