Ambrozie-Irineu Darău

## Mulțumesc, doamna președintă.

Încă de când am semnat această lege, alături de inițiator, știam că teoretic, în litera Codului muncii, evident, angajatorul și angajatul* pot să cadă de acord asupra altui program, a altei distribuții a orelor de muncă. Totuși, cred că trebuie să ținem foarte mult cont de practică. Și, în general, Codul muncii, în literă, dar și în aplicare, duce la o rigiditate destul de mare a relațiilor de muncă.

De aceea, am fost de acord, am semnat și susțin în continuare această ridicare la rang de normalitate a unui program de 4 zile, păstrând acea normă totală de 40 de ore pe săptămână*. Fiindcă astăzi, în Codul muncii, singura normalitate reglementată explicit este cea de 5 zile pe săptămână lucrate, cu câte 8 ore pe zi. Și-atunci, în practică apar tot felul de interpretări diferite, de la negocierile dintre angajator și angajat până la cum considerăm sau nu considerăm munca suplimentară.

Deși am văzut în spațiul public contraargumente care spuneau că această inițiativă vine cumva în defavoarea angajaților, nu este așa.