Sorin Lavric

## Mulțumesc, doamna președintă.

Vă spun, la rândul meu, dragi colegi: Hristos a înviat!

Vă amintiți, săptămâna trecută am votat o lege în care, în mod întemeiat, erau despăgubite acele persoane care au fost persecutate din punct de vedere politic în perioada septembrie 1940 – martie 1945. Am căzut toți de acord, în ciuda celor câtorva nedumeriri pe care le-am avut noi, cei de la AUR, în privința terminologiei – erau câteva cuvinte acolo care se încălecau și erau redundante –, am căzut toți de acord că acele persoane persecutate politic merită să fie despăgubite și să primească drepturi firești, în urma suferinței pe care au îndurat-o. Altfel spus, când este vorba de suferință și persecuție, nu există discriminări și nu există prejudecăți.

Iată că acum ne aflăm în fața unei legi asemănătoare, numai că legea aceasta nu privește persoanele persecutate între ’40 și ’45, ci cele de după ’45 până în ’89. Dacă aplicăm același criteriu și nu avem o dublă măsură și doar invocăm cifre, procente, cum a făcut antevorbitorul meu, colegul de la USR*, nu văd motivul pentru care acest raport de respingere poate fi acceptat și poate fi votat. Nu cumva introducem o dublă măsură? Nu cumva introducem o discriminare?

Chiar dumneavoastră, domnule senator, ați spus: luptăm împotriva discriminării. Toate victimele regimurilor politice, indiferent că au fost comuniste, legionare sau naziste, trebuie despăgubite1