Ambrozie-Irineu Darău

Mulțumesc, doamna președintă. Voi fi foarte scurt.

Putem vorbi generalități, putem spune că orice inițiativă legislativă, fie pentru victimele Holocaustului, fie pentru victimele comunismului*, este benefică dacă acordă niște indemnizații. Nu despre acest lucru este vorba. Nici măcar n-am făcut referire, în principal în discursul meu, la aspectul financiar. Este și acela un aspect și, mai ales când vorbim de beneficiile urmașilor, ne putem întreba în ce măsură și în ce cuantumuri statul va suporta aceste beneficii pentru toate categoriile de victime. Aceasta este o discuție pe care trebuie s-o purtăm. Și cealaltă discuție, despre cine este inclus și cine este exclus de la astfel de beneficii, trebuie să fie purtată*, în mod incluziv, și cu actorii sociali, și în Senat, sper eu, transpartinic.

Pentru că, așa cum vă referiți la niște excluziuni în cazul urmașilor victimelor comunismului sau în cazul victimelor comunismului, avem de-a face cu excluziuni, nu neapărat similare, și în cazul victimelor Holocaustului. Niciodată nu au fost luate în discuție aceste aspecte împreună, într-un mod nediscriminatoriu, așa cum am zis. Ba mai mult, degeaba am vorbit de zecile de modificări aduse acestor legi, unele prevederi din aceste legi provin ori din anii ’90, ori din anii 2000, când diverse partide, inclusiv Partidul România Mare, făceau parte din Parlament. Cred că între 2021 și 2024, în actualul mandat, avem timp suficient să luăm, o dată pentru totdeauna, mai ales că vorbim de urmași, deci vorbim de niște beneficii potențial acordate timp de zeci de ani, să luăm, o dată pentru totdeauna, aceste aspecte în discuție cu toată onestitatea, cu toată incluziunea și