Cătălin Ioan Nechifor

Mulțumesc, doamnă președinte.

Ajungem, în scurt timp, să împlinim 20 de ani de la Revoluția Română din Decembrie 1989. Aveam 15 ani la acea dată și refuzam categoric profeția regretatului Silviu Brucan.

20 de ani mi se părea inacceptabil, prea mult pentru așteptările noastre și pentru exuberanța momentului. Anii au trecut, la fel ca și guvernele și, evident, miniștrii. Pe unii actori politici i-am regăsit mai apoi în alte funcții de demnitate publică, cu o prestație mai bună sau mai rea, de la caz la caz. Dintre acestea, portofoliul de la transporturi a fost, în acești 20 de ani, printre cele mai vânate din administrația centrală.

România avea nevoie și, din păcate, nevoia a rămas aceeași, de infrastructură: rutieră, căi ferate, aeroportuară, informații. Au fost momente în care lucrurile păreau că se mișcă, se conturau strategii pe termen lung, inclusiv strategia de dezvoltare durabilă a transporturilor pe 25 de ani, elaborată în mandatul de președinte 2000–2004 al lui Ion Iliescu. Se semnau contracte, se derulau finanțări internaționale, dar, pentru că trăim în România, schimbările politice la nivel central anulau aproape totul și o luam de la început, dar nu întotdeauna în sensul pe care ni-l doream.

Așa s-a întâmplat în 2004, atunci când proiectul autostrăzii Bechtel, așa cum a rămas botezată în conștiința civică, a fost blocat o lungă perioadă de timp, pe baza speculațiilor făcute de Traian Băsescu și Alianța DA, PNL minus PD. Și pentru ca lucrurile să fie complete, în ultimii cinci ani s-au realizat nu mai puțin de cinci kilometri de autostradă, România rămânând mult în urma statelor din zonă, cu statut similar. Ungaria, Polonia, Cehia, ba chiar și Bulgaria și să nu mai vorbim de Croația, stat care are statut de țară în curs de aderare la UE, au conștientizat importanța axelor de transport care deschid drumul dezvoltării durabile. Au construit, în ultimii ani, rețele de transport care au atras la rândul lor investiții majore și care au adus, în mod nemijlocit, o creștere a PIB.

Recent, fostul președinte al României, Emil Constantinescu, spunea despre Traian Băsescu că este „un personaj care și-a probat incompetența într-o îndelungată carieră ministerială, prin distrugerea flotei și blocarea construcției autostrăzilor”. Nu știu dacă lucrurile stau așa sau nu, însă trecutul recent pune suficiente semne de întrebare, mai ales prin prisma faptului că o parte importantă dintre miniștrii transporturilor au fost și sunt persoane apropiate actualului președinte al României.

Iată de ce, o astfel de afirmație gravă, făcută de un fost șef de stat, coroborată cu faptul că progresul în ceea ce privește construcția de autostrăzi tinde la zero, consider că instituțiile statului trebuie să formuleze un punct de vedere în această chestiune, care se constituie ca o frână în calea dezvoltării durabile.

Vă mulțumesc.