Andrei Daniel Gheorghe

Mulțumesc, doamnă președinte.

Am trei interpelări, două adresate Ministerului Transporturilor și una Ministerului Sănătății, și o interpelare pe care o adresez domnului ministru al educației naționale, Pavel Năstase.

Obiectul interpelării reprezintă proiectul de programă școlară pentru clasele V–VIII, lansat în dezbatere publică.

Domnule ministru,

Am constatat că în forma programei școlare lansate în dezbatere publică, în cadrul orelor de istorie și limbă română se propun următoarele: conform proiectului de programă școlară „în ciclul gimnazial, istoria își asigură formarea unor mecanisme intelectuale care să prevină orice formă de naționalism, de formare de stereotipii și xenofobii”.

E așa de rău naționalismul, în general? Dicționarul explicativ al limbii române definește naționalismul ca fiind „ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII–XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale”.

Iar, potrivit Enciclopediei Britanice, „naționalismul este o ideologie bazată pe premisa că loialitatea și devotamentul individului față de stat-națiune este mai presus decât alte interese individuale sau de grup”.

De ce predarea istoriei în școlile generale ar trebui să formeze „mecanisme intelectuale care să prevină orice forme de naționalism”? Pentru că, în egală măsură, se urmărește ca aceeași disciplină, citez, „să stimuleze asumarea multiculturalității și multiperspectivității”.

Conform DEX, „multiculturalitate” înseamnă „existența mai multor culturi în cadrul aceleiași țări”. Cuvântul „multiperspectivitate” nu există însă în limba română, ceea ce înseamnă că autorii programei școlare pentru disciplina Istorie nu au făcut nici măcar efortul de a adapta traducerea din engleză a documentului original.

Mai departe, noua programă introduce printre „competențele dezvoltate prin studierea istoriei în învățământul gimnazial” – „manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienței istorice și a diversității socioculturale”.

Programa elaborată și lansată în dezbatere în cadrul disciplinei de limba română își propune adecvarea programei la arhetipul sociocultural național, colaborat cu cel universal, prin corelarea tradiției cu viziuni inovatoare și corelarea cu programele pentru limba maternă din alte țări guvernate de evoluțiile în domeniul educației la nivel european și internațional.

Ministerul Educației enumeră, printre altele, în programă următoarele:

– pentru identificarea unor tipare privitoare la cultura proprie și a altor popoare, se recomandă vizionarea de spectacole de teatru, de film, lecturarea unor texte aparținând scriitorilor din afara spațiului carpato-danubiano-pontic; – pornind de la teme de genul identitate personală, se pot asocia teme ca prietenii din lumea animalelor, prietenii imaginari, valorile mele;