Astăzi este momentul în care Parlamentul României recunoaște Holodomorul12, foametea deliberată de acum 9 decenii, suferința poporului ucrainean*, drept ceea ce este, un genocid.
Totodată transmitem susținerea față de Ucraina, într-un moment în care tot Moscova, sub umbra altui regim, sub un alt Stalin, la fel de criminal, comite crime împotriva umanității chiar în aceste zile și pe parcursul întregului an, începând cu februarie.
După normele dreptului internațional, Holodomorul se încadrează dureros de precis în definiția genocidului, dată în art. 2 al Convenției privind prevenirea și pedepsirea crimelor de genocid, adoptată de Națiunile Unite în 1948
, și anume: „crime comise cu intenția de a distruge parțial sau integral un grup etnic, național, religios sau rasial”.
Cifrele legate de numărul victimelor variază foarte mult, între 5 milioane până la 10 milioane, dar, chiar să luăm și cea mai mică dintre ele, să spunem 5 sau 7 milioane de oameni care au murit între 1932 și 1933 drept consecință directă a foametei induse și orchestrate de Moscova, au avut un impact dramatic pentru națiunea ucraineană atunci, așa cum are și războiul din aceste zile. Și este, cumva, o rețetă pe care guvernele totalitare din Rusia au aplicat-o și în ceea ce a însemnat masacrul de la Katyn, cei peste 20.000 de militari și intelectuali polonezi, este rețeta prin care terorismul guvernamental din Rusia încearcă să distrugă națiuni*.
Și o să vă citesc o bucată de text din jurnalul lui Gareth Jones, un jurnalist galez ajuns în Ucraina exact în acele zile, un citat din jurnalul său, din gara de la Sevastopol: „Am discutat cu femei din gară. Mi-au spus că sunt înfometate și că nu au văzut o bucată de pâine de două luni de zile. Încercau să plece din Ucraina sau măcar în nord, spre Harkov, dar nu pot găsi bilete de tren și văd oameni morți în gări. Alți oameni spuneau că nici dacă au bani nu pot face rost de pâine. Apoi, în tren, am scăpat o coajă de portocală pe care a ridicat-o imediat un copil și a mâncat-o. Imediat! Un om care vorbea germana mi-a cerut să le spun celor din Anglia că sunt uciși pe capete prin înfometare.”
În România, aproximativ 3 milioane de țărani au fost deposedați de pământuri în timpul colectivizării impuse de comuniști, fiind aplicat la indigo modelul impus de Uniunea Sovietică în țările comuniste.
Țăranii înstăriți au fost deportați în Bărăgan, pentru a fi izolați de restul populației, fiind văzuți drept elemente subversive, un termen folosit și după anii ’90.
Milioane de români au trăit în condițiile impuse de agricultura socialistă, au fost abuzați, înjosiți, supuși traumelor, iar reprimarea revoltelor anticolectiviste a fost și aici, și în Ucraina de o teribilă brutalitate.
Istoria noastră recentă nu trebuie uitată și de aceea acest moment este unul important. Și aici vreau să menționez că avem, în România de astăzi, un muzeu al colectivizării finalizat, în Tămășești, în județul Neamț, inițiat în 2019, pentru a ne confrunta cu trecutul dureros pe care unii preferă să-l uite* și pentru a învăța din lecțiile importante ale trecutului. Este una din instituțiile memoriei noastre și vă încurajez să-l vizitați și să-l susțineți.
Împărțim astfel suferința colectivizărilor cu națiunea ucraineană, care a dus la sărăcirea populației și trimiterea resurselor, cum știți foarte bine, la București, pentru țăranii români, sau, în Ucraina, la Moscova, pentru ucraineni.
Condamnăm astăzi, și e un lucru extraordinar, Holodomorul din Ucraina, soldat cu milioane de victime ucise deliberat și cinic, dar și modalitatea criminală similară prin care românii din Basarabia au fost supuși unei foamete deliberate, artificiale, pentru forțarea colectivizării în anii ʼ46 și ʼ47. Acestea sunt încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, care sunt crime împotriva umanității făcute de regimurile comuniste.*
Astăzi vedem din nou crime comise de Rusia, în urma invadării Ucrainei. Vorbim despre bombardarea infrastructurii civile, despre asedierea spitalelor, despre camere de tortură ori gropi comune pe care oamenii lui Putin le-au folosit pentru a ascunde atrocitățile începute în luna februarie.
Bucea, Izium, Mariupol, Balaklia, Lyman, Borodyanka, toate aceste localități sunt exemple de cruzimi prin care se încearcă distrugerea spiritului ucrainean.
Exact acum câteva minute Parlamentul European a votat cu o largă majoritate că Rusia este un stat care susține terorismul. Este o realitate cu care ne confruntăm în aceste zile.
Holodomorul, cele două războaie mondiale, persecuțiile sovietice nu au reușit să îngenuncheze națiunea ucraineană, la fel cum nici invazia rusă din aceste zile nu o va face. Ucraina luptă, ca de fiecare dată...
Vocevoce proprie
Marker
Cadru
Apelul este universalizabil, bazat pe drepturile omului și condamnarea crimelor împotriva umanității.
„Acestea sunt încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, care sunt crime împotriva umanității făcute de regimurile comuniste.”