Ecaterina-Mariana Szőke

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Bună dimineața, stimați colegi!

Declarația politică de astăzi este despre „România turistică – între potențial și neputință administrativă”.

Turismul României reprezintă, în 2026, un paradox dureros: o țară cu un patrimoniu natural și cultural excepțional, dar cu rezultate economice mult sub potențialul său real. Suntem binecuvântați cu munți spectaculoși, cu Delta Dunării, una dintre cele mai biodiversificate regiuni ale Europei, cu sate tradiționale autentice, cu ape termale, cu trasee precum Via Transilvanica, incluse în topurile internaționale ale celor mai atractive experiențe de călătorie. Presa străină ne numește „bijuterie a turismului de natură” și ne plasează pe harta destinațiilor emergente.

Și totuși cifrele oficiale ne arată o realitate îngrijorătoare: scăderea numărului de turiști, ponderea redusă a vizitatorilor străini și un buget de promovare externă și internă de doar câteva milioane de euro anual, insuficient pentru o țară europeană cu un trecut admirabil în domeniu.

În timp ce alte state investesc zeci și sute de milioane în promovare, noi ne mulțumim să sperăm că frumusețea naturală va vorbi singură.*

Însă nu este suficient. Turismul nu este doar o activitate recreativă. Este o industrie strategică, este o sursă majoră de venituri bugetare, un generator de locuri de muncă*