Cristian Ghica

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Bună ziua tuturor!

Declarația mea politică de astăzi se numește „Cine nu-și cunoaște trecutul este condamnat să-l repete”.

## Stimate colege și stimați colegi,

Timp de 45 de ani regimul comunist a năpăstuit România. Din păcate, văd și astăzi, la 30 de ani distanță, o bolnăvicioasă și periculoasă nostalgie față de perioada comunistă. Iar asta în ciuda suferințelor, a sărăciei, a terorii și a tuturor lucrurilor odioase pe care le-a adus acest regim. Am fost surprins să descopăr că la Tribunalul Municipiului București sunt înregistrate, la pozițiile 63, 95, 98, 135 și 136, partide politice cu valențe comuniste explicite.

Știu că politica românească trece printr-o perioadă de derivă morală, însă trebuie să reacționăm ferm față de orice delir comunist. Suntem datori față de generațiile tinere de astăzi să le prezentăm adevăratele efecte ale comunismului în România. Iar Ziua deținuților politici anticomuniști este, cred, o obligație pentru fiecare dintre noi să arătăm partea întunecată a regimului pe care unii încă îl regretă.

Dictaturile comuniste nu au fost legende, ci sisteme fundamentate pe resentiment social, pe diabolizarea grupurilor și a segmentelor sociale desemnate în mod arbitrar drept „inamici ai statului”. Dictaturile comuniste au fost cât se poate de reale și cumplite, iar cei care s-au opus regimului, cei care au crezut în libertate și demnitate au plătit un preț mult prea scump, suferind represiunea nedreaptă a regimului.

Se estimează că în cei 45 de ani de comunism și-au pierdut viața în închisorile și lagărele de muncă forțată sute de mii de disidenți anticomuniști. Pentru cele mai multe închisori exista ordinul de a șterge urmele crimelor și de a nu înregistra morții, astfel că nu vom ști niciodată o cifră exactă. Sighet, Gherla, Pitești, Aiud, Periprava, dar și canalul Dunăre–Marea Neagră rămân simboluri ale cruzimii și ororilor comuniste, unde reeducarea însemna de cele mai multe ori lichidarea celor critici la adresa puterii.

Stimați colegi,

Este important ca relatările și biografia disidenților anticomuniști să nu piară în tăcere sau nepăsare. Este important să-i omagiem cum se cuvine, să le facem cunoscut eroismul în fața generațiilor de astăzi. Este important să așezăm adevărul istoric în centrul dezbaterii publice și să răspundem ferm celor care negociază trecutul, relativizează istoria și aleg să cadă în capcana comunistă.

De aceea, vă încurajez să susțineți și să promovați în școlile și liceele din circumscripțiile dumneavoastră conferințele, seminarele și proiectele organizate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, dar și toate evenimentele cu scop educațional care scot la iveală adevărul despre regimul comunist.

În încheiere, vreau să vă spun că acum nici două săptămâni am fost să conduc pe ultimul drum un om foarte drag sufletului meu, domnul Emil Mihăilescu – Emanoil Mihăilescu, pe numele din buletin –, fost deținut politic, fost coleg de celulă în anul 1958 cu socrul meu – și el deținut