Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·25 februarie 2008
Declarații politice · adoptat
Alexandru Ioan Morțun
Discurs
## Mulțumesc.
Doamna președinte de ședință,
## Doamnelor și domnilor senatori,
În anul 1869 Emanuil Gojdu, unul dintre cei mai străluciți avocați ai Imperiului austro-ungar, posesor al unei impresionante averi, stabilea prin testament ca cea mai mare parte din aceasta să fie lăsată, citez, „românilor ortodocși din Ungaria și Transilvania”, lor și nimănui altcuiva.
O altă prevedere testamentară stipula ca această avere să fie administrată de o fundație care să-i poarte numele, fundație care a și funcționat între 1870 și 1917, acordând mii de burse românilor transilvăneni. Dar vremurile, războaiele au făcut ca acest demers patriotic să intre în uitare. În 1952 Guvernul comunist maghiar a naționalizat toate proprietățile fundației din Budapesta, și nu numai. În 1996, după repetate demersuri, fundația se reînființează la Sibiu. În acest moment este condusă de Înalt Preasfinția Sa Laurențiu Streza, mitropolit al Ardealului. Și, dacă inițial fundația se lupta cu legislația ungară care nu avea nicio prevedere legată de bunurile deținute de fundațiile private, ceea ce făcea imposibilă orice recuperare, acum, culmea, trebuie să se lupte și cu unele prevederi ale tratatului româno-ungar, pentru că, în baza acestuia, s-a inițiat o ordonanță de urgență care prevede nici mai mult, nici mai puțin decât înființarea unei noi fundații româno-maghiare, de această dată care să dispună de moștenirea Gojdu atât în Ungaria, cât și în România.
Protestul Înalt Preasfinției Sale Laurențiu Streza, adresat recent Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări a Senatului și parlamentarilor, protest făcut în numele Bisericii Ortodoxe Române, al Bisericii Naționale din Transilvania și a peste 4,5 milioane de români ortodocși de aici, contestă acest lucru, dar și faptul că din unele articole incluse în ordonanță s-a exclus tocmai moștenitorul testamentar prevăzut la articolul 7 din Testament, adică acea parte, citez, „a națiunii române din Ungaria și Transilvania, care ține de legea răsăritean-ortodoxă”. Mai mult, Înalt Preasfinția Sa acuză că în prevederile ei ordonanța stipulează răscumpărarea pe bani de la buget, repet, de la buget, a proprietăților Gojdu, un bun al românilor ortodocși. Mai grav, prin punerea în aplicare a acestui acord, prin răscumpărarea unor bunuri care aparțin de drept Fundației Gojdu, România ar recunoaște nici mai mult, nici mai puțin decât naționalizarea ungară din 1952, furtul pe care comuniștii unguri l-au făcut nu din țărișoara lor, ci din averea a milioane de români ortodocși transilvăneni.
Iată de ce, doamnelor și domnilor senatori, avem datoria de a susține demersurile Înalt Preasfinției Sale Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, care ține să reamintească faptul că, din punctul de vedere legal și moral, de moștenirea Gojdu nu poate dispune nici statul român, nici statul maghiar, aceasta nefiind proprietate de stat, ci „proprietate privată aparținând credincioșilor noștri”, am încheiat citatul.