Viorel Salan

Mulțumesc, doamna președinte de ședință. Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică ce am să o prezint azi am intitulat-o „Președinția Consiliului Uniunii Europene – un test de maturitate pentru România”.

Îmi aduc aminte bine de un program de campanie electorală al cărui titlu a impresionat mult la momentul respectiv – „România lucrului bine făcut”. Și scria acolo, printre altele, că „România lucrului bine făcut este țara în care orice ne propunem ca națiune este posibil, dacă lucrăm împreună”.

Cum lucrăm împreună ca națiune vedem acum, practic. În timp ce la Bruxelles Guvernul României participa la reuniunea comună cu reprezentanții Comisiei Europene în vederea preluării președinției începând cu 1 ianuarie 2019, la București opoziția încerca să preia conducerea Camerei Deputaților. Este această acțiune expresia unității în jurul intereselor naționale? Mă tem că nu.

Și nu numai atât. Președintele României se străduiește de o bună perioadă de timp să blocheze funcționarea normală a Guvernului într-un moment important pentru România. Dificultățile pe care le creează în mod artificial au consecințe directe, practice asupra bunei exercitări a președinției europene de către țara noastră.

Pentru că suntem în perioada premergătoare preluării președinției Consiliului Europei, era foarte important ca miniștrii să folosească acest scurt interval de timp care a mai rămas și să ia legătura cu președinții comisiilor din Parlamentul European, să vorbească cu raportorii, să se familiarizeze cu metodologiile și procedurile, să-și preia dosarele. Dar două domenii importante pentru România, dezvoltarea și transporturile, sunt blocate de ceea ce pare a fi doar un simplu capriciu prezidențial, din moment ce nu ne-a fost oferită nicio motivație juridică oficială a amânării deciziei.

Dacă noii miniștri nu vor fi numiți în timp și criza instituțională dintre Guvern și Președinție se va prelungi nepermis de mult, nivelul de reprezentare a României în Consiliul de Miniștri al Uniunii Europene va coborî la cel de secretar de stat, dar aceștia nu au drept de vot. Din această cauză, România va fi în imposibilitatea de a-și susține propriile proiecte nefinalizate încă. Iar situația va fi cu atât mai delicată cu cât, din perspectiva asigurării președinției rotative, miniștrii români vor fi absenți. Este acest fapt un mesaj de unitate și de seriozitate din partea României? Din nou, mă tem că nu.

Și mai afirma cineva în acel document programatic electoral de largă notorietate că „România lucrului bine făcut înseamnă un președinte preocupat exclusiv de destinul țării sale, nu de jocuri de culise, nu de conflicte cu și între politicieni și partide, nu de interese de grup și nu de calcule electorale”.

Au trecut trei ani de mandat prezidențial și suntem aici cu un președinte care a promis ceva și face exact contrariul. România are un președinte care și-a făcut un scop în sine din a bloca activitatea Guvernului. România are un președinte care își coordonează demersurile cu opoziția parlamentară când contestă legi adoptate în Parlament la Curtea Constituțională. România are un președinte care se consultă doar cu opoziția parlamentară despre eventualitatea depunerii unei moțiuni de cenzură.