Antoneta Ioniță

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați,

Vă invit la un exercițiu de imaginație. Ce-ar fi dacă, pe lângă activitatea pe care fiecare dintre noi o desfășoară în fiecare zi aici, în Parlament, sau în teritoriu, am fi nevoiți ca periodic să venim la Parlament, sâmbăta, duminica, seara, la 7.00, într-o zi oarecare din timpul săptămânii, și, eventual, să desfășurăm o activitate care durează 12-14 ore neîntrerupt? Câți dintre dumneavoastră, dragi colegi, ați fi dispuși să faceți această activitate, fără ca timpul petrecut în Parlament să se considere vechime în muncă? Ba, mai mult, cum vi s-ar părea dacă, pentru indemnizația încasată, aferentă orelor lucrate în plus, ați plăti asigurări sociale, dar acest lucru nu s-ar regăsi în calculul pensiei?

Dragi colegi, situația pe care v-am expus-o nu este o poveste. Este situația reală cu care se confruntă medicii care profesează în sistemul public din România și cărora gărzile pe care le fac nu le sunt recunoscute la vechimea în muncă. Din anul 2016, de când Ministerul Sănătății a dat un ordin care încalcă orice principiu al echității, medicii din spitalele publice românești se confruntă cu această situație.

Pe acest fond, care afectează zeci de mii de cadre medicale, am inițiat modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel încât gărzile pentru care medicii plătesc asigurările sociale să le fie recunoscute ca vechime în muncă și să le fie luate în calculul pensiei.

O altă prevedere, tot cu caracter reparatoriu, presupune ca medicii care fac gărzi să beneficieze, la cerere, și de pensionare anticipată, înaintea vârstei standard, în cuantum direct proporțional cu numărul de ore de gardă efectuate, dar nu mai devreme de vârsta de 57 de ani femeile și de 60 de ani bărbații.

Stimați colegi, aș vrea să luați în calcul că un medic care efectuează, în medie, patru gărzi pe lună acumulează peste 2.000 de gărzi în decursul activității, ceea ce înseamnă 4.000 de zile lucrătoare, adică aproximativ 15 ani de muncă neluați în calculul pensiei. Și asta în cazul unor specialități unde există suficienți doctori! Dar, știți bine, criza de personal din spitale este tot mai acută și tinde să devină un fenomen și există secții unde numărul gărzilor efectuate este mai mare decât cel pe care vi l-am prezentat.

Efectul este unul previzibil – sindromul de suprasolicitare care a făcut ca 58 de medici români, cu vârste medii de până în 51 de ani, să moară chiar în timpul gărzilor.

Un medic obosit, suprasolicitat poate să dea un diagnostic sau un tratament eronat, cu efecte incontestabile asupra pacientului.

Stă în puterea noastră să reparăm această inechitate înainte să existe victime printre medici sau pacienți.

Demersul legislativ a trecut de Senatul României cu vot negativ, iar actuala putere a înclinat defavorabil balanța.