Mirela-Florența Matichescu

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. „Nu putem scoate la mezat un activ strategic”

România nu poate trata Combinatul Siderurgic de la Galați ca pe o simplă marfă scoasă la mezat.

Liberty Galați nu este doar o companie aflată în dificultate, este cea mai mare capacitate de producție de oțel din România, este un pilon industrial, este un activ strategic, mai ales în contextul geopolitic actual.

Statul român este deja creditor major acolo. Vorbim despre sute de milioane de euro din bani publici, prin ANAF și prin finanțările acordate prin Exim. Dacă tot avem această expunere, atunci e firesc să întrebăm: de ce statul stă pe margine și privește licitația?

Combinatul este scos la vânzare la aproximativ 700 de milioane de euro. Un singur furnal mare poate costa în jur de 150 de milioane de euro. Asta înseamnă că întreaga platformă – furnale, laminoare, infrastructură portuară la Dunăre, utilități, terenuri – ajunge să fie evaluată cât patru sau cinci echipamente industriale majore.

Mie nu mi se pare o simplă tranzacție, mi se pare o decizie strategică uriașă.

Reconstrucția Ucrainei va însemna o cerere masivă de oțel. Galațiul are o poziție logistică excepțională. Dacă pierdem controlul acum, riscăm ca tot ce se produce acolo să plece la export, iar România să ajungă să cumpere scump ceea ce ar putea produce acasă.

Nu vorbesc despre naționalizare ideologică, vorbesc despre responsabilitate.

Statul are opțiuni moderne și compatibile cu regulile europene, *poate participa la licitație printr-un vehicul investițional, poate converti parțial datoria în participație, poate construi un parteneriat cu un investitor strategic solid