Ștefan Bouda

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi*,

Aș vrea să vorbesc astăzi despre sportul românesc.

Cu toții ați văzut, de altfel: în aceste zile se desfășoară Jocurile Olimpice de Iarnă din Milano și Cortina. Și, în acest sens, aș vrea să vă spun că în ziua de azi nu vorbim doar despre medalii pierdute, ci despre un sistem care a intrat, după părerea mea, în moarte clinică. Sportul românesc nu mai funcționează prin sistem, ci prin excepții și sacrificii individuale.*

În timp ce ne mândrim cu campioni precum David Popovici, ignorăm faptul că federațiile noastre funcționează

cu conturi goale, incapabile să plătească utilități sau antrenori.

Care este realitatea?

Infrastructură de muzeu. Majoritatea bazelor sportive sunt degradate sau nefuncționale, forțând talentele noastre să se antreneze în condiții improprii sau să plece din țară.

O națiune sedentară. Doar aproximativ 6% dintre români

mai practică sportul de masă, mult sub media europeană. Nu putem avea performanță fără o bază largă de selecție. Finanțare haotică. Deși s-au făcut promisiuni de investiții masive în baze sportive, implementarea rămâne lentă și adesea deturnată de interese politice, din păcate.