Ioan Terea

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi, Vreau să mă refer și să fiu cât pot de scurt vizavi de modificările la Codul silvic.

A fost un amendament la art. 16, unde a fost o greșeală materială. Ne-am referit la suprafețe, în vechiul cod, de maximum 30 de hectare; propunem „suprafață de peste 30 de hectare”, amendament care a fost aprobat și în comisie, cu care este de acord toată lumea.

La art. 16, metodologia de stabilire a ocolului silvic nominalizat pentru administrarea acestei suprafețe de fond forestier se stabilește prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Au fost înainte niște aberații. De exemplu, o suprafață de fond forestier din județul Alba să fie administrată de un ocol silvic nominalizat din județul Suceava, lucru pe care l-am lămurit, toată lumea este de acord, cu care și comisia a fost de acord.

Acum mă refer la art. 59, articol care toamna trecută a fost introdus în Codul silvic și care preciza sursa de lemn de foc pentru populație. Această sursă de lemn de foc era constituită din produse secundare, respectiv rărituri, produse accidentale și produse de igienă. Toate aceste produse accidentale și produse de igienă sunt considerate produse extraordinare și se exploatează cu prioritate. Răriturile sunt considerate operațiuni culturale, care sunt obligatoriu de realizat prin Codul silvic.

Noi, prin acest articol, am stabilit și modalitățile de exploatare a acestei mase lemnoase, modalități de exploatare care au fost în vechiul Cod silvic, exploatare prin regie proprie, cu forțe proprii ale Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, și prin prestări de servicii de exploatare. Având în vedere că s-au creat niște sincope și niște blocaje la nivel național, am propus ca a treia variantă de exploatare a masei lemnoase să fie masa lemnoasă pe picior, cu niște condiții. Dacă nu se adaugă la acest articol, 59, exploatarea masei lemnoase pe picior, riscăm ca, până la sfârșitul anului, în jur de 2.000.000 de metri cubi de lemn să nu fie puși pe piață. În momentul când această cantitate nu este pusă pe piață, automat prețul lemnului va crește, iar cantitatea de lemn ce se oferă populației este mult mai mică. Acesta a fost considerentul și pe acest fapt am mers să modificăm art. 59.

Au venit cei de la autoritatea publică centrală, de la Ministerul Apelor și Pădurilor, și au spus: „Noi, în comisie, am votat exploatarea masei lemnoase pe picior.”

Au venit cei de la minister și au spus: „Masa lemnoasă pe picior care se exploatează – și se câștigă la licitație această masă lemnoasă – să se exploateze în niște condiții. Adică, în primul rând, această masă lemnoasă să depășească capacitatea de exploatare a regiei pădurilor, să fie oferită de două ori la licitație de prestări de servicii, iar după aceea să fie oferită ca masă lemnoasă pe picior.”

După ce s-au parcurs aceste etape, agentul economic care a adjudecat masa lemnoasă să ofere unității administrativ-teritoriale de pe raza căreia este parchetul respectiv lemnul de foc rezultat din partida respectivă, pentru populație, în primul rând. Și așa am ajuns, zic eu, să deblocăm situația care este acum.