Ioan Vulpescu

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Titlul intervenției mele este „Liberalizare ilegală pentru presa culturală”.

În 2015, în calitate de ministru al culturii, am venit în sprijinul revistelor și publicațiilor culturale prin deblocarea legii de finanțare a acestora. Am spus-o și atunci, o spun și acum: revistele și publicațiile culturale joacă un rol esențial în configurația valorilor unei societăți și reprezintă niște repere notabile ale vieții intelectuale românești.*

Prin urmare, în 2015 m-am implicat în adoptarea Legii nr. 136/2015, potrivit căreia revistele uniunilor de creatori din România, membre ale ANUC, primesc finanțare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, pornind de la suma de 4,5 milioane de lei, sumă indexabilă anual.* Pentru revistele și publicațiile independente se organizează anual o selecție, iar valoarea bugetului acordat acestora reprezintă un procent de 25%.

Începând cu 2015, această lege a fost pusă în aplicare cu succes, independent de culorile politice care au alcătuit tabloul de guvernare în continuă schimbare. Până astăzi, când Guvernul a decis că aplicarea legii poate fi opțională și arbitrară, iar revistele și publicațiile culturale independente – un element „neesențial” și, prin urmare, neglijabil. Nici în momentul de față Ministerul Culturii nu a făcut public anunțul de depunere a dosarelor și de înscriere în program pentru revistele culturale independente, finanțarea întârziind deci să apară. Pentru revistele uniunilor de creatori legea a putut fi aplicată – defectuos, e adevărat –, pentru revistele și publicațiile independente însă aplicarea legii se face selectiv sau deloc. Chiar și în cazul revistelor care și-au primit finanțarea anul acesta, suma acordată acestora nu a fost indexată, dovedindu-se încă o dată cât de funcțional este principiul lucrului bine făcut pentru