Dan Manoliu

Mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „O Românie unită va fi mereu o Românie puternică!”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

La începutul săptămânii trecute am participat, în calitate de reprezentant al Senatului României, la inaugurarea celui de-al doilea cimitir militar românesc din Federația Rusă, la Apșeronsk, în Caucaz. Aici au fost reînhumate osemintele a 88 de militari români, din cele câteva zeci de mii, căzuți în luptele din zona Kuban în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost un moment foarte emoționant și o ocazie deosebită de a aduce un pios omagiu eroilor noștri căzuți în luptele de peste hotarele țării pentru reîntregirea neamului românesc.

Alături de mine au participat reprezentanți ai Ministerului Apărării din România și Federația Rusă, ai administrației regionale și primari din România și din Federația Rusă.

Dragi români,

Frații noștri căzuți prin jertfă pe meleagurile sovietice, în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, și-au lăsat casele și familiile în urmă, au luat ranița în spate și au plecat la război pentru recuperarea Basarabiei și întregirea gliei și neamului nostru românesc. Pentru ei trebuie să fim mereu recunoscători și mândri de România noastră, însă trebuie să luăm deopotrivă aminte și să ne înălțăm la adevărata valoare a moștenirii lor. Aceasta nu este nimic altceva decât spiritul patriotic, datoria față de țară și puterea de a clădi și reîntregi mai departe România Mare pentru urmașii noștri.

## Dragi români,

În an centenar vă urez de 100 de ori „La mulți ani!”, pentru fiecare an trăit de români împreună, în același stat, sub același cer și în același suflu creștin. Unitatea noastră a dăinuit peste veacuri, pentru ca exact acum 100 de ani să ne aducă împreună, fără granițe, fără stăpâni, în același simțământ cu strămoșii și înaintașii noștri care au luptat dându-și viața pentru acest ideal al nostru, al românilor de pretutindeni, al oricărui român, oriunde ar fi el. La 1 decembrie 1918 am venit cu toții, împreună, din toate regiunile acestui pământ românesc mare și frumos, tocmai pentru a rămâne și a trăi așa, în pace și credință.

Din păcate, mulți și-au dorit și încă își mai doresc acest pământ al nostru, mulți au venit și au cerut de la noi „pământ și apă”, iar istoria nu a fost mereu de partea noastră. Nu putem uita, și nu o vom face niciodată, cum trupul țării noastre a mai fost rupt, sora Basarabie și sora Bucovină rămânând încă separate de patria-mamă. Nu trebuie să uităm milioanele de români care încă trăiesc în aceste regiuni și cărora le mulțumim pentru curajul și rezistența de care au dat dovadă, unii dintre ei suferind chiar și astăzi.

Iubiții noștri frați, vă așteptăm mereu acasă, sub același acoperământ creștin și în aceleași granițe din timpul Marii Uniri!

Mă doare sufletul, dar trebuie să recunosc, chiar și după 100 de ani de la înfăptuirea Marii Uniri, că încă avem români care trăiesc sub ocupație, în frică și care sunt supuși și persecutați zi de zi nici mai aproape, nici mai departe de aproximativ 150 km de casă, în regiunea separatistă Transnistria. Politica noastră externă spre ei trebuie să se îndrepte, spre întreaga suflare românească, de oriunde se aude glas și inimă de român.