Stelică Iacob-Strugaru

## Mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează: „Producția agricolă, în pericol”.

Stimați colegi,

De la Revoluția Română din 1989 și până în prezent, agricultorii români au dorit și încă mai doresc să obțină producții record numai cu mila lui Dumnezeu. Numai că schimbările climatice din ultimele decenii ne-au arătat mai mult ca niciodată că acest lucru nu mai este posibil. Nu mai putem aștepta ploaia ca să ne crească recoltele, nu-l mai putem invoca pe Dumnezeu în cazul amenințărilor naturii, nu mai putem lăsa producția agricolă la voia hazardului.

Agricultura, care aduce astăzi randamente pentru cei care decid să acționeze în acest sector, se face cu instrumente demne de secolul al XXI-lea, și anume: mecanizare, irigații, îngrășăminte naturale sau chimice, protecție împotriva dăunătorilor, sere și solarii, investiții masive și mai ales specialiști agronomi și zootehniști.

Deși aproape jumătate din populația României locuiește astăzi în mediul rural, deși mai mult de o treime din aceasta este ocupată în activitățile agriculturii românești, nu sunt nicidecum adeptul sintagmei din secolul al XIX-lea potrivit căreia „România este o țară eminamente agricolă”. În spațiul Uniunii Europene ponderea agriculturii în produsul intern brut

deține un plan secund față de alte sectoare. România deține o suprafață agricolă însemnată și roditoare, însă slaba sa exploatare o face practic necunoscută atât pe piața internă, iar despre piața europeană cred că nici nu mai trebuie să vorbim.

De ce, stimați colegi? Răspunsul este simplu. Investițiile în agricultură în ultimii douăzeci de ani au fost practic inexistente. Mai mult, sub pretextul că anumite investiții făcute înainte de ʼ89 ar fi ceaușiste, au fost prădate și distruse în cel mai grosolan mod.

Subvențiile pentru agricultură nu au fost niciodată suficiente, iar astăzi sunt pe cale să distrugă și ce a mai rămas din industria îngrășămintelor din România, industria de conserve, dar și altele.

Stimați colegi,

Pentru a putea rezista pe piața agricolă europeană, trebuie să înțelegem cu toții că avem nevoie de investiții masive în agricultură, bine dirijate și mai ales către acele sectoare în care putem fi competitivi, investiții care pot fi stimulate chiar și într-un an dificil din punct de vedere economic.

Așadar, investițiile, sprijinul pentru fermieri, revigorarea învățământului agronomic, subvențiile la termene ferme și strategiile pe termene lungi sunt lucrurile pe care trebuie să le gestionăm cu cea mai mare responsabilitate. Vă mulțumesc.