Adriana Diana Tușa

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor deputați,

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o: „Câți oameni mai trebuie să moară pentru ca statul să se trezească?!”.

Deși suntem la declarații politice, aș fi dorit ca subiectul asupra căruia atrag atenția astăzi să primească un răspuns din partea celor abilitați.

Din păcate, sfârșitul sesiunii parlamentare nu mai permite acest lucru. Prin urmare, mă văd nevoită să vă expun o problemă de o deosebită importanță în acest cadru, sperând, în același timp, ca autoritățile în drept să acționeze și fără a fi interpelate sau întrebate, ci doar atenționate.

Sâmbăta trecută, un muncitor a murit după ce un mal de pământ s-a prăbușit peste el. Tânărul avea doar 21 de ani. Era din județul Teleorman și muncea pe un șantier, în Capitală, de peste un an.

Un al doilea muncitor, în vârstă de 30 de ani, care se afla într-o zonă mai sigură la momentul producerii accidentului, a fost salvat și transportat de urgență la Spitalul „Elias”.

Accidentul de muncă s-a produs pe un șantier din zona Casa Presei, lângă pavilioanele Romexpo.

În urmă cu exact o lună, alți trei muncitori au murit în aceleași condiții pe șantierul de la Pasajul Băneasa. Au fost îngropați de vii, într-un șanț de șase metri adâncime, sub tone de pământ. Și în acel caz, pereții șanțului nu erau asigurați.

Atunci când vine vorba de responsabili, cel mai simplu este să se arunce vina pe legislație.

Legislația în vigoare este insuficientă, este neactualizată, legislația este de vină pentru creșterea alarmantă a numărului accidentelor de muncă.

La fel de simplu și la fel de des invocată, pentru a justifica numărul mare al accidentelor de acest gen, este responsabilitatea executanților, prin persoanele însărcinate cu bunul mers al lucrărilor, fie ei diriginți de șantier, șefi de echipă, supraveghetori.

Dar, să nu ne ascundem după deget; cauza reală este cu totul alta. Cu toții cunoaștem, în mare, cel puțin, cum se obțin autorizațiile pe șantier și cum se organizează în practică acestea. Un haos ce se vrea organizat! La fel cum se obțin autorizațiile, așa continuă și lucrările. Dacă ești atent și cotizezi cât trebuie și unde trebuie, nu te deranjează nimeni. Atunci de ce să ne mai mirăm că întâmplări tragice au loc cu o frecvență din ce în ce mai mare?!

Doar în anul 2008, în România, aproximativ 331 de oameni au murit în urma unor accidente de muncă, în timp ce alți 4.261 au fost răniți. Niciunul dintre dosarele deschise de inspectoratele teritoriale de muncă nu a ajuns în instanță, iar companiile, care sunt obligate să le asigure angajaților siguranța la locul de muncă, de cele mai multe ori scapă sau sunt nevoite să plătească, în cel mai bun caz, amenzi simbolice.

Și de fiecare dată după un astfel de accident, timp de câteva zile, opinia publică este revoltată. De fiecare dată autoritățile par interesate pe moment, însă doar pentru camerele de luat vederi. Până când... data viitoare se întâmplă exact la fel.