Virginel Iordache

Mulțumesc, doamna președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Se împlinesc zilele acestea 29 de ani de la tragicele evenimente de la Târgu Mureș din martie 1990. Numit atât de istorici, cât și de opinia publică un „martie sângeros”, îndrăznesc să afirm că evenimentele care au avut loc atunci au reprezentat, probabil, cel mai greu moment istoric de după Revoluție, când efectiv a existat pericolul ca România să se destrame, aflându-ne chiar în fața posibilității de a ne confrunta cu un război civil. Dacă s-ar fi întâmplat asta, ar fi fost o tragedie nemăsurabilă, pentru că ar fi fost mai mult decât un conflict între două națiuni diferite, ar fi fost un conflict între frați. Și, da, îndrăznesc să afirm că maghiarii sunt frații noștri tocmai datorită trecutului istoric care ne leagă împreună, fie că vorbim de un context istoric mai dificil, fie că ne referim la perioadele de liniște pe care popoarele noastre le-au traversat împreună. Nu trebuie să uităm niciodată că avem în spate sute de ani de coabitare pașnică și că, atunci când vine vorba despre prezent, este mai potrivit pentru toată lumea să ne concentrăm pe aspectele care ne unesc, nu pe cele care ne dezbină.

Nu voi face nicio evocare istorică a evenimentelor petrecute în acel martie de tristă amintire. Sunt convins că toți cunoaștem istoria acelor zile. Voi sublinia în schimb lecțiile învățate de pe urma evenimentelor amintite, lecții care ar trebui să fie bine însușite de clasa politică actuală, pentru ca asemenea episoade să nu mai aibă loc în viitorul României.

În primul rând, consider că am învățat cât de importantă este comunicarea pentru a evita avântarea în conflicte ce au la bază mesaje greșit înțelese sau măsuri administrative luate fără a fi explicate în prealabil populației, mai cu seamă atunci când vine vorba de acțiuni care privesc identitatea unor minorități. Manipularea, distinși colegi, este posibilă acolo unde adevărul nu este clar sau nu este bine explicat. Atunci când oamenii au o imagine clară a ceea ce se întâmplă, diversiunile nu prind în mentalul colectiv. Dar, dacă facem greșeala de a nu ne explica suficient intențiile și de a nu promova un dialog constructiv, ajungem în situații conflictuale neplăcute, care pot distruge întreaga țară, nu numai pe cei implicați în mod direct.

În al doilea rând, am învățat că trebuie să avem mai multă maturitate în relația cu minoritățile conlocuitoare, trebuie să le respectăm cultura, istoria, limba și tradiția, după cum și ele trebuie să facă același lucru față de poporul român, în egală măsură. Stabilirea unor relații echilibrate în sensul mai sus menționat reprezintă cea mai bună premisă pentru evitarea conflictelor. Respectul consolidează orice relație, transformând-o, în cele din urmă, în prietenie reciprocă, iar atunci când în rândul populației majoritare sau în rândul populației minoritare apar elemente extremiste, ambele tabere au datoria morală de a le elimina din rândul lor, pentru liniștea unui întreg neam, care este mult mai importantă decât gălăgia unor neaveniți.