Camelia Gavrilă

632 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

Mulțumesc, doamnă președinte. Doamnelor și domnilor, Stimați colegi*,

Dacă este septembrie, evident, vorbim mai mult decât oricând despre școală. Și, dincolo de emoție, de sentimente, de nostalgii, de melancoliile toamnei, o analiză lucidă, de profesioniști, ne îndeamnă să cântărim și ceea ce este bun, și ceea ce înseamnă evoluție, ceea ce înseamnă valoarea școlii românești, europenitate, dar și zone de umbră, nevoia de intervenție, nevoia de completare, de finanțare.

Sigur că trebuie să ne întrebăm, acum, după 30 de ani de evoluție democratică, *în ce măsură școala românească face față globalizării1 2

În contextul ședinței

, dezvoltării accentuate în toate sferele de educație, tehnologizării*

, în ce măsură sunt pregătiți absolvenții pentru a se integra într-o piață a muncii extrem de dinamică, extrem de fluidă, în ce măsură reușim să păstrăm un echilibru între valorile școlii românești, între competențele pe care le-a probat timpul și, pe de altă parte, imperativele europene, deschiderile spre ceea ce presupune a trăi într-o Uniune Europeană, a respecta principiile incluziunii și echității.

Conceptele pe care am construit această declarație, care se dorește a fi o reflecție la început de an, cu preocupări pentru idealuri educaționale, dificultăți, împliniri și proiecții necesare, se referă la ideea de construcție, modelare, dar și reconstrucție, remodelare a personalității umane, în acord cu ceea ce presupune un învățământ modern, eficient, o dezvoltare personală și o dezvoltare profesională.

Și termenul de construcție personală și prin educație ne trimite și la nevoia de specialiști, de tehnicieni, de o forță de muncă bine calificată, adecvată momentului, care să răspundă și nevoii de reconstrucție de țară, de infrastructură de țară – fie că ne referim la autostrăzi, spitale, căi ferate, fie la aeroporturi, acolo unde avem nevoie de muncitori, de tehnicieni, de IT-iști, de ingineri pricepuți. Aș merge însă și pe componenta socială, care presupune domenii socioumaniste: cercetători, specialiști în resurse umane, profesori, pedagogi, învățători, oameni care să motiveze, să inspire, să genereze dezvoltare socială.

Și nu trebuie să uităm nici aspectul moral, aspectul etic, aspectul preocupării pentru implicare civică, pentru a-ți păsa de cetate, a fi implicat în ceea ce înseamnă evoluția socială.

Dacă ne referim la lucrurile bune, derulate în ultima perioadă, aș puncta cu maximă luciditate și responsabilitate: evoluțiile salariale, preocupările pentru infrastructură, pachetul, conceptul de pachet social, cu rechizite, tichete pentru grădiniță, masă caldă, bursele pentru elevi și pentru studenți, bursa profesională, bursa „Bani de liceu”, o multitudine de proiecte de formare a profesorilor* – fie că sunt acestea prin proiectul „Profesori motivați în școli defavorizate”, de care beneficiază aproape 7.000 de profesori, fie prin acest mare proiect de anvergură, de sistem, „Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”, care va atinge la finalul proiectului un număr de 55.000 de cadre didactice. Toate aceste lucruri – sigur, lista continuă cu aspectele pozitive. Însă analiza lucidă de care vorbeam trebuie să semnaleze că ne aflăm într-un context în care suntem într-o premieră, în absența unui ministru titular la început de an școlar, că există probleme legate de arhitectura curriculară, probleme legate de relația dintre conținuturi și piața muncii, că sunt încă manuale absente la început de an școlar, că mai avem de lucrat la infrastructura educațională.

Însă, dincolo de ziduri, dincolo de umbre, *dincolo de critici, de polemici și de discursuri, uneori cu tenta politică accentuată1 2, alături de filosofia educațională și de importanța programelor de guvernare, în centru se află elevul, tânărul, cu nevoia lui de cunoaștere, de evoluție, la care trebuie să ne raportăm cu multă empatie, cu multă înțelegere și cu multă responsabilitate. Și, de asemenea, să subliniem rolul profesorului, ale cărui competență științifică, pe de o parte, dar și har pedagogic, har didactic, sunt condiții esențiale pentru a vorbi de o educație de calitate.

Trebuie să le arătăm și noi, ca politicieni, că ne pasă și că prin ceea ce legiferăm, la început de an școlar și universitar...