Virgil Guran

Mulțumesc, doamnă președinte.

Ieri am asistat la încă un episod al lipsei de respect față de Parlament din partea unei agenții subordonate Guvernului și sub control parlamentar. E vorba despre ASF.

A fost chemat domnul Mișu Negrițoiu să ne spună ce s-a întâmplat acolo cu RCA-urile, de ce a trebuit să înnebunim toți șoferii din România, toți posesorii de autoturisme, de ce s-a ajuns la această soluție de mărire a prețurilor, în favoarea unor companii, pentru care am eu o meteahnă veche de a spune sau o durere, într-un fel, companii multinaționale străine care iau banii de aici, din România, pleacă și trăiesc bine pe afară. Iar, stupoare!, domnul Mișu Negrițoiu, în loc să vină, a trimis o scrisoare.

Așa sunt învățați unii să discute cu Parlamentul. De fapt, nu e o noutate. Îmi aduc aminte de Gelu Diaconu, când a fost chemat la Comisia pentru buget, finanțe din Senat. A zis că nu are timp. Nu mai putem spune că noi, parlamentarii, ne îndeplinim rolul de control, de coordonare, ci că suntem într-adevăr o anexă a Guvernului, fiecare face ceea ce crede. Noi suntem de vină că i-am învățat așa. De asta se ajunge la câte o soluție gen RCA-uri, că unii au impresia că sunt stat în stat. Unii au impresia că acolo stabilesc un statut propriu, salarii așa cum vor. Domnul Mișu Negrițoiu are în jur de 12.000 de euro pe lună, adică de vreo douăsprezece ori mai mult decât un parlamentar. Nu aceasta este problema. Problema este că nu-i merită și că acest ASF, care în trecut funcționa pe alte criterii și, printre altele, ce era în trecut, ar trebui să răspundă inclusiv de Fondul Național de Investiții, acel celebru „Dormi liniștit, că banii tăi lucrează!”... Deci s-a perpetuat acest lucru și, din păcate, văd că a rămas cam aceeași concepție.

Din păcate, dacă nu vom fi..., acum este târziu pentru noi, că mai sunt câteva săptămâni, dar Parlamentul viitor cred că trebuie să-și intre în rol și să se întâmple așa cum se întâmplă într-o țară normală, în care în momentul în care este chemat un ministru la audieri la comisiile parlamentare nu doarme vreo săptămână înainte și se gândește ce are de făcut, ce a greșit, cum trebuie să răspundă.

La noi e invers, văd că vin unii șefi de agenții, miniștri și ne ceartă de acolo, când îi întrebăm noi, care suntem în mijlocul oamenilor și știm care sunt problemele reale, nu ei, care se plimbă cu mașinile și stau într-un birou luxos și au impresia că știu tot. Noi, când îi întrebăm, ne ceartă că ne permitem să-i întrebăm, că noi habar nu avem cum funcționează acest sistem.

Încă o dată spun, sper, colegii care vor fi în viitorul Parlament să-și îndeplinească aceste atribuțiuni, să fie fermi, să facă ordine cu aceste instituții subordonate Parlamentului și sub controlul parlamentar, să facă legile de așa natură încât cei care nu-și văd de treabă să răspundă și să plătească pentru acest lucru. În momentul acela intrăm într-o normalitate și cred că ajungem la o țară care se îndreaptă spre prosperitate.