Tiberiu Aurelian Prodan

Mulțumesc, doamna președinte. Onorat Senat,

Am trăit s-o văd și pe asta: Traian Băsescu a recunoscut că referendumul a fost un eșec personal pe care și-l asumă. Domnia Sa nu-și asumă, însă, și inutilitatea acestui demers declanșat într-un moment total inoportun, nu ne spune nici că tema referendumului nu a fost impusă de realitate de vreme ce Guvernul tocmai își asumase răspunderea pentru legea votului uninominal.

Președintele pare atins de ușoară amnezie, adică nu-și aduce aminte de ce a convocat referendumul. Cu alte cuvinte, nu ne spune explicit că l-a declanșat împotriva clasei politice urmărind să-i mai dea un vot de blam. Ei bine, iată că, fie că-i place, fie că nu, Traian Băsescu trebuie să admită un fapt incontestabil demonstrat cu prilejul acestui referendum, acela că cetățenii români cu drept de vot care nu au participat la scrutinul pentru referendum, adică vreo 14 milioane, s-au cam plictisit de jocurile lui Traian Băsescu. Cetățeanul român nu mai vrea să fie folosit după bunul plac al președintelui. La 18 ani de la Revoluția Română cetățenii vor să fie respectați, iar respectul să se concretizeze în acțiuni menite să le servească interesele.

Traian Băsescu refuză, însă, să admită că înnoirea clasei politice nu se poate realiza de către un singur om, că nu recursul la popor prin referendum reprezintă soluția, ci tot Parlamentul, pe care-l hulește cu atâta energie, Parlamentul este cel care votează modificări de legi, fie că este vorba de Constituție, fie că este vorba de sistemul de vot, iar domnul Băsescu trebuie să înțeleagă că românii nu au venit la vot pentru că nu au fost convinși de necesitatea referendumului.

Din păcate, se pare că acest eșec cu referendumul nu i-a modificat câtuși de puțin președintelui atitudinea față de politicienii români. Așa se face că zilele trecute ne-a mai servit încă o mostră – a câta oară? – de comportament total inadecvat pentru un șef de stat, recurgând la un limbaj de mahala, nicidecum de un președinte de țară. Sau poate noi, ceilalți, nu-i înțelegem metaforele?! După ce îl arată cu degetul pe ministrul român de externe, susținând că acesta nu are educație și că este lipsit de viziune, ce face Traian Băsescu? Nemulțumit că liderii unor partide politice nu au răspuns invitației sale de a discuta, chipurile, despre pactul pentru educație, Domnia Sa aruncă asupra acestora un potop de vorbe insultătoare și inutile, de altfel ca și referendumul, avertizându-i „să nu zgârie la porțile Palatului de la Cotroceni pentru a cere să participe la guvernare”.

Din nou, Constituția se dovedește o vorbă goală pentru Traian Băsescu. Să nu fi aflat, oare, că Domnia Sa este abilitat să propună premierul, și nicidecum să desemneze Guvernul?! Ce rost au aceste amenințări? În loc să aibă insomnii pentru că nu a oferit nici acum, după trei ani de când ocupă fotoliul prezidențial, o viziune coerentă asupra viitorului României în ceea ce privește securitatea și politica externă, Traian Băsescu îi acuză pe alții de incompetență tocmai în domeniile prin care Domnia Sa și-a dovedit cu prisosință această incompetență. Singura sa ofertă politică pentru românii pe care pretinde că-i iubește este insulta, calomnia, menținerea unei stări permanente conflictuale, cam atât. Nici măcar de Ziua Națională a României nu și-a putut înfrâna impulsul de a critica vehement clasa politică. Cam acestea sunt limitele politice ale domnului președinte.