Cristian Ion Burlacu

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Biroul Camerei Deputaților a adoptat la mijlocul lunii februarie 2009 un proiect-pilot denumit „Parlamentul verde – zero energie”, prin care se intenționează reducerea consumului de energie electrică și termică prin amplasarea pe clădirea Parlamentului a câteva zeci de panouri solare și microcentrale eoliene, precum și prin instalarea de pompe de căldură. Deși acest concept se aplică și în alte state europene, credem că propunerea susținută de domnul deputat Iulian Iancu trebuie să beneficieze de o doză mare de discernământ și de o adaptare la realitatea în care trăim.

Și iată care este această realitate. Este adevărat că Palatul Parlamentului are un consum anual de energie electrică de 15.524.449 kWh și un consum de energie termică de 21.713 Gcal. Costurile energetice pentru Palatul Parlamentului s-au ridicat anul trecut la 116 miliarde lei vechi. Acum 10 ani, în 1997, când consumul electric la Palatul Parlamentului era mult mai redus decât în prezent, consumul electric într-un an echivala cu consumul realizat la nivelul municipiului Ploiești. Dar în egală măsură este adevărat că orice măsură adoptată trebuie să aibă drept efect imediat reducerea consumului de energie, și nu creșterea cheltuielilor la nivelul clădirii Parlamentului. Înainte de a demara un astfel de proiect, consider că este important să analizăm cu atenție toate aspectele pe care un astfel de proiect le implică. În acest sens, consider că este esențial să știm dacă și în ce măsură structura de rezistență a clădirii poate susține greutatea panourilor solare.

De asemenea, dacă discutăm de amplasarea în perimetrul clădirii Parlamentului a unor microcentrale eoliene, consider necesar să avem la dispoziție date și studii care să ateste unde se poziționează municipiul București pe harta vânturilor. Decizia privind amplasarea unor centrale eoliene nu poate fi luată fără a avea informații concrete referitoare la eficiența pe care acestea o pot avea.

Un al doilea pas în această discuție îl reprezintă bineînțeles costurile asociate întreținerii activității acestor echipamente, și mă refer aici la valoarea cheltuielilor de stocare a energiei regenerabile astfel produse.

S-a menționat totodată posibilitatea de a încălzi clădirea cu apă termală. Nu avem date din care să rezulte cu certitudine că ar exista, sub clădirea Parlamentului, surse de apă termală, la fel cum nu avem o estimare clară a costurilor pe care le-ar presupune implementarea unui sistem de captare a energiei geotermale.

Fără să aibă nicio idee despre costurile unui asemenea proiect, unii colegi parlamentari s-au grăbit să declare că din 2011 clădirea Parlamentului va putea fi considerată o „clădire verde”, la fel ca în cazul Parlamentului german. Se ignoră însă un amănunt esențial: în Germania, o mare parte din clădirea Parlamentului este în esență o clădire modernă, în care consumul de energie a fost optimizat odată cu construcția segmentelor noi ale clădirii. În România, Palatul