Monica Ionescu

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi*,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Negociere, nu dictat. Respect pentru munca artistică”.

Stimați colegi,

Ne confruntăm cu o provocare semnificativă în modul în care valorificăm și susținem munca artistică. Observăm o tendință îngrijorătoare – acordurile contractuale devin din ce în ce mai dezechilibrate. Prea des contractele devin dictate unilateral, lăsând artiștii fără voce și fără putere de

negociere. Li se cere să creeze, să interpreteze, să dăruiască din suflet, dar fără o recunoaștere financiară adecvată. Se așteaptă adesea ca singura lor răsplată să fie aplauzele și laudele, ca și cum acestea ar putea umple nevoile zilnice.

Dar vă întreb: cum poate un om să-și dedice întreaga ființă creației, artei sale, dacă este constrâns să caute diverse mijloace de subzistență*, împărțindu-și talentul în nenumărate activități care nu corespund standardelor sale, doar pentru a-și asigura traiul zilnic?

Cum putem spera la opere mărețe dacă artistul este împiedicat să se concentreze pe esențial, fiind nevoit să facă compromisuri pentru supraviețuire?

Această situație are un dublu impact negativ. Scade calitatea artei, creează o confuzie periculoasă între proiectele artistice autentice și cele pur comerciale, unde valoarea artistică este sacrificată pe altarul profitului.