Beatrice Tudor

Mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Multe lucruri greșite s-au întâmplat în legătură cu micuța Sorina din Baia de Aramă. Multe lucruri care nu trebuiau să se întâmple cu un copil minor trecut prin suficiente traume până la vârsta de opt ani s-au întâmplat sub ochii noștri, ai tuturor. Acest lucru ne face pe toți responsabili de finalizarea pe cât posibil fericită și cât mai puțin traumatizantă pentru Sorina a acestei povești.

Pentru că răul a fost făcut, iar trauma fetiței a fost săvârșită, ceea ce este important acum este să înțelegem ce s-a greșit, pentru ca nicio altă Sorina să nu mai treacă vreodată prin ceva similar. Din punctul meu de vedere, greșeala esențială este că am ajuns, în acest punct al societății noastre, în momentul în care „justițiarita” permite oricui cu un mandat și acces la trupe de mascați să intre cu bocancii de intervenție, la propriu, în viața unui copil și a unei familii.

Declarând de la bun început că nu sunt jurist, ci doar un parlamentar care încearcă să înțeleagă ceea ce presupune acest caz, iată unde cred eu că s-a greșit.

Un copil nu este un lucru care poate fi ridicat, reposedat, predat, silit. Un copil este cel mai tânăr și cel mai vulnerabil membru al unei societăți, pentru care există, tocmai din acest motiv, drepturi suplimentare față de cele ale celorlalți cetățeni. Un copil trebuie ocrotit, de aceea are un cadru legal diferit de cel care reglementează, de exemplu, dreptul de proprietate. Deci au greșit fundamental și cei care au considerat că în cazul micuței Sorina trebuie să se aplice aceleași reguli ca la reposedarea de mașini cu leasingul neplătit, și cei care apără, neomenește și lipsiți de suflet, decizia executării de către procurori12