Cseke Attila Zoltán

Mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

S-au spus, într-adevăr, multe despre această ordonanță de urgență și, în afara conținutului acestui act normativ, cred că ceea ce este tot atât de grav este modalitatea prin care Executivul a ajuns să ia această decizie.

Vă amintiți și dumneavoastră, pentru că am discutat și noi în Senat, ca primă Cameră sesizată, o propunere legislativă care a avut foarte multe probleme procedurale, foarte multe probleme, până s-a ajuns la adoptarea acestei propuneri legislative, inclusiv la Camera Deputaților, și cred că nu a fost o surpriză pentru nimeni atunci când, în cadrul controlului de constituționalitate, acea propunere legislativă a fost declarată neconstituțională, sigur, pe probleme procedurale, nu s-a intrat pe fond.

Or, eu nu mă așteptam ca într-o societate democratică, cu un guvern responsabil, când există un control de constituționalitate cu privire la o propunere legislativă cu același obiect, Guvernul să reglementeze, atâta timp cât acea procedură ajunsă la Curtea Constituțională nu este finalizată. Din păcate, Guvernul n-a mai putut aștepta cele două săptămâni până când Curtea Constituțională a dat acea soluție.

Și din acest punct de vedere, adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 este un lucru foarte grav, pentru că încalcă acel principiu de a aștepta instanța sau Curtea Constituțională să se pronunțe asupra actului normativ.

În ceea ce privește acest act normativ, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009, sigur, știți și dumneavoastră, prin acest act normativ se politizează toate serviciile deconcentrate, 40 la număr, din subordinea a 11 ministere, și la fel de grav este că acea evoluție care a avut loc de-a lungul timpului, de la aprobarea Statutului funcționarului public din 1999, o evoluție de 10 ani a României, a societății românești, în privința creării unui corp de elită al funcționarilor publici, care să fie apolitici, acea tendință, brusc, acum este întreruptă, se sfârșește și ne întoarcem la începutul anilor ’90. Va fi foarte greu de reconstruit ceea ce am început să construim.

Eu nu spun că totul a fost perfect, că nu s-au făcut greșeli, că nu se putea mai bine. Sigur, se putea mai bine, totuși a fost o evoluție, o tendință a societății românești de a construi ceva, și eu cred că și Guvernul, și clasa politică, indiferent de partidele care formează acea clasă politică, trebuie să înțeleagă că în România în 2009 acesta era obiectivul Executivului sau al Parlamentului, și anume acela de a merge mai departe pe acest drum și de a construi acel corp de elită.

După cum vă spuneam, sunt 40 de servicii deconcentrate, unele consacrate, știute de toată lumea – Direcția de cultură, Direcția de muncă, Direcția de sănătate –, dar întreb și eu: ce avea Guvernul cu Casa de Cultură a Studenților, de exemplu, ce avea Guvernul cu cluburile sportive municipale și orășenești, ce avea Guvernul cu Inspectoratul teritorial pentru calitatea semințelor și materialului săditor? Mi se pare, totuși, că am coborât nivelul foarte mult.