Doru Adrian Pănescu

## Mulțumesc, doamna președinte.

Titlul declarației mele de astăzi: „Unele aspecte ale învățământului preșcolar, o invitație la dezbaterea despre noua Lege a educației”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Cineva din exterior care ar fi participat la dezbaterile din Parlament din actuala legislatură, care ar analiza ceea ce apare zi de zi în mass-media cred că ar fi frapat de înclinarea pe care o are societatea românească în a se apleca asupra domeniului justiției. Chiar dacă sunt de acord că avem de-a face cu un subiect important, eu am să afirm în continuare că proporția nu este cea corectă și felul în care domenii precum educația, cercetarea, sănătatea par să fie trecute în plan secund nu este normal.

În această idee și considerând cazul domeniului educației, apar în prezent multe discuții privind o nouă Lege a educației naționale. Este contextul în care vine și declarația mea de astăzi, cu câteva remarci privind învățământul preuniversitar.

Dincolo de nevoile de angajabilitate ale tinerilor din această țară, de reforma învățământului profesional, de schimbările în privința bacalaureatului, cred că trebuie să ne concentrăm și pe un aspect care poate părea mai puțin important la prima vedere: primele niveluri de educație, educația timpurie, învățământul preșcolar și antepreșcolar. Cred că unele aspecte deficitare pentru formarea tinerilor, inclusiv analfabetismul funcțional, de acolo trebuie să începem să le combatem. Trebuie să învățăm să ne adaptăm la nevoile actuale ale copiilor, născuți integral într-o lume a tehnologiei și a interactivității instantanee, iar pentru asta avem nevoie de cadre didactice extrem de bine pregătite, care să poată face față noilor cerințe, avem nevoie de sedii bine dotate și care să permită cultivarea creativității copiilor. E momentul să renunțăm la tradiționalul învățământ prin repetiție, memorare și reproducere și să introducem un sistem cooperativ în învățământ, în care educatorii și profesorii să fie parteneri în procesul de educație, iar asta chiar din primele forme ale învățământului. Nu trebuie să judecăm prea aspru vechiul sistem. La momentul lui a fost responsabil de elita intelectuală de astăzi a țării, ale cărei existență și valoare, indiferent de culoarea politică, nu putem să le negăm. Doar că nu a reușit să țină pasul cu dezvoltarea din țările vestice, în primul rând din cauza înapoierii aduse de comunism, dar și din cauza lipsei de viziune a celor care ne-au condus destinele.

În momentul de față trebuie să integrăm acest învățământ participativ în sistemul nostru și avem nevoie de un șoc; nu mai este suficient să vorbim despre planuri și idei. Trebuie să finalizăm modernizarea spațiilor de învățământ, inclusiv a celor din sate, să avem o reală susținere și încurajare a profesorilor talentați, a tinerilor care doresc să intre în sistem, să meargă inclusiv în zonele rurale. Măsurile deja întreprinse de actuala guvernare, precum și unele recent anunțate de Ministerul Educației Naționale sunt semnificative. Menționez doar Proiectul „Reforma educației timpurii în România” (PRET), cofinanțat de Guvernul României și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, care vizează construirea și dotarea cu mobilier a 380 de grădinițe până la finalul anului.