Doru Adrian Pănescu

Mulțumesc, doamna președinte.

Titlul declarației mele este „Necesitatea unor măsuri legislative pentru ameliorarea situației persoanelor vârstnice și reducerea dificultăților din sistemul de îngrijiri paliative”.

## Stimate colege,

Stimați colegi,

Supun astăzi atenției dumneavoastră două probleme apăsătoare, mai ales pentru un segment însemnat al populației, persoanele vârstnice: este vorba despre numărul insuficient de cămine de bătrâni existente la nivel național și dificultățile din sistemul de îngrijiri paliative.

În prezent, potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la 24 septembrie 2018, în România erau licențiate, adică aveau toate avizele de funcționare, doar 347 de servicii de cămine pentru persoane vârstnice: 108 de stat, publice, și 239 private. Asta în condițiile în care, conform statisticilor Societății Române Alzheimer, numai numărul bătrânilor care suferă de demență Alzheimer, bătrâni care nu-și pot purta singuri de grijă, este de 300.000. În plus, nu există o rețea funcțională de servicii sociale la domiciliu.

Numărul mic de cămine face ca acelea existente să facă față cu greu solicitărilor și duce la mărirea listelor de așteptare. O statistică publicată de Economica.net arată că la începutul anului trecut circa 2.400 de bătrâni se aflau pe listele de așteptare pentru a beneficia de un loc într-un astfel de cămin. Cele mai lungi liste se înregistrau la acel moment în județul Vaslui și la nivelul municipiului București, urmate de județele Buzău, Constanța și Covasna. Tot din datele Ministerului Muncii reiese că în județele Prahova și Gorj nu exista niciun cămin public pentru persoane vârstnice.

Rețelei insuficiente a căminelor de bătrâni i se adaugă și un sistem deficitar de acordare a îngrijirilor paliative, un tip de îngrijire care, potrivit definiției, „combină intervenții și tratamente având ca scop îmbunătățirea calității vieții pacienților și familiilor acestora, pentru a face față problemelor asociate cu boala amenințătoare de viață, prin prevenirea și înlăturarea suferinței, prin identificarea precoce,

evaluarea corectă și tratamentul durerii și al altor probleme fizice, psihosociale și spirituale”.

Conform estimărilor Asociației Naționale de Îngrijiri Paliative, în România aproape 150.000 de persoane au nevoie anual de astfel de servicii, dintre care peste 60.000 sunt bolnavi oncologici. Statul, prin ministerul de resort, poate acoperi în prezent numai 7% din nevoia de paliație.

În județul Iași, spre exemplu, potrivit centralizării Direcției de Sănătate Publică Iași, sunt în jur de 500 de paturi de îngrijiri paliative, în spitale de stat și private. Pentru bolnavii oncologici care au nevoie de îngrijiri paliative Institutul Regional de Oncologie are 20 de paturi. Prin urmare, din cauza numărului limitat de paturi, lista de așteptare pentru internarea pacienților se întinde frecvent pe o durată de până la patru săptămâni. De asemenea, la 24 septembrie 2018 în toată țara existau doar patru centre rezidențiale de îngrijiri paliative, toate funcționând în regim privat.