Mircea Fechet

Mulțumesc. Doamnelor și domnilor deputați,

Pentru a putea așeza România pe o bază sănătoasă – așa cum și-a asumat premierul Ilie Bolojan în această guvernare – avem nevoie să știm cât de mare este prăpastia dintre datele comunicate în cadrul unor analize sau rapoarte oficiale și realitatea din teren.

În Sănătate, de exemplu, gunoiul ascuns sub preș, fie din inerție, din comoditate sau din inconștiență, face diferența dintre viață și moarte, dintre România fruntașă în statistici și România care își numără morții cu zile în urma infecțiilor intraspitalicești.

Aceste infecții asociate asistenței medicale există în toate spitalele din lume și nu pot fi stârpite, dar pot fi limitate sau controlate. În statistici, România apare cu una dintre cele mai mici incidențe din Europa, 1,3%, în timp ce Uniunea Europeană are 6,5%, ceea ce înseamnă că, în 35 ani de democrație, nu ne-am vindecat de raportările mincinoase.*

Lipsa de transparență, lipsa de responsabilitate și lipsa de asumare au însă picioare scurte, iar fiecare caz nou în care un pacient – adult sau copil – se infectează cu o bacterie din sala de operație, din secția de terapie intensivă sau din salonul de spital este o rană deschisă în sistemul sanitar, unde se adună dezamăgire, revoltă și neîncredere.

Infecțiile nosocomiale nu sunt, în sine, o rușine, dar mușamalizarea lor este o crimă*