Șerban Nicolae

Mulțumesc.

Doamnelor și domnilor senatori,

Această propunere legislativă îndelung dezbătută, cu prezența și participarea activă a Consiliului Superior al Magistraturii, a Ministerului Public, a asociațiilor profesionale ale judecătorilor și procurorilor, a fost depusă de mai multe luni în Parlament, încercând să refacă acele dispoziții din Codul penal care au intrat în incidență cu deciziile Curții Constituționale, care fac obiectul sancțiunilor pentru România date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care intră în coliziune și cu dispoziții normative la nivelul Uniunii Europene. Propunerea pe care am făcut-o urmărește să armonizeze doar aceste lucruri.

Așa cum am mai spus, susțin – și aici fac o declarație doar în nume personal – necesitatea revizuirii întregii legislații penale și rescrierii Codului penal și a Codului de procedură penală. Actuala formă a celor două coduri este una profund eronată, iar deciziile Curții Constituționale, deciziile CEDO și directivele europene arată faptul că nu există o unitate și o coeziune de politică penală, așa cum a fost ea elaborată în perioada 2010–2011.

Din acest punct de vedere, sunt multe lucruri de corectat în legislația penală și am încercat să facem la Codul penal, așa cum am făcut și la Codul de procedură penală, doar acele modificări care să vizeze aspecte de maximă stringență.

Exemplul cel mai elocvent este cel al infracțiunii de abuz în serviciu. O decizie de la mijlocul anului 2016 a statuat că în actuala formă, cu o serie întreagă de observații, definiția abuzului în serviciu ca infracțiune prevăzută de Codul penal este una neconstituțională. Prin decizii succesive, Curtea Constituțională, în considerente, a indicat și ce anume elemente trebuie luate în considerare la noua definiție a abuzului în serviciu ca infracțiune. În aceste condiții, este evident faptul că am întârziat foarte mult în aplicarea, în exercitarea atribuției de a pune în acord legislația cu deciziile Curții. E adevărat că au fost și foarte multe impedimente.

Vă rog să aveți convingerea că propunerile care s-au făcut au fost de bună-credință, de bună intenție și de maximă transparență. Nu au fost făcute prin reglementare peste noapte, nu au fost făcute prin reglementare fără dezbateri, nu au fost făcute prin reglementări care să excludă participarea persoanelor direct interesate. E adevărat că, _in extenso_ , prin persoană direct interesată putem înțelege orice cetățean care are exercițiul drepturilor procesuale și care, începând cu vârsta de 16 ani, răspunde penal. Dar, în fapt, am încercat să simplificăm această dezbatere, doar la nivelul instituțiilor însărcinate cu aplicarea legii. Marea majoritate a amendamentelor provin de la Consiliul Superior al Magistraturii și de la asociațiile profesionale.

Am văzut forma finală și, ca inițiator, vă pot spune că sunt mulțumit. Nu pot să spun că este ceea ce mi-am dorit de la actuala formă, dar sunt mulțumit cu faptul că am depășit această etapă și că se poate trece peste deciziile care au constatat neconstituționalitatea unor dispoziții din Codul penal, în așa fel încât alternativa la actuala formă să fie cea propusă de comisia specială. Între a avea dispoziții în Codul penal neconstituționale și a obliga instanțele de judecată să facă lucruri anormale pentru statutul judecătorilor, adică să distingă ce anume din Codul penal se poate aplica și ce nu, în ce limite și cum anume trebuie interpretată legea, și a face modificările pe care la acest moment le-am putut considera ca fiind necesare, a doua variantă este de preferat.